Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Dacina DAN: PESCAR HOINAR (POEME)

Dacina DAN: PESCAR HOINAR (POEME)

DELTA

băut-am rouă

din potir de nufăr

în timp ce bărcile

răneau albastru

trupul -ei

serile de iulie

înotau spre mal

ţânţari purtau pe braţe

şi solzi

de ştiucă somn

luna îşi cumpărase o seceră

pentru trestie

-combustibil de foc-

şi cârlige noi

tu

nu

prăjeai bibani

nu

curăţai peşte

nu

spălai tacâmuri vase

nu

făceai mămăligă ciorbă salată de ceapă

nu

storceai lămâi în apă

nu

puneai mentă în ceai

mă priveai doar

intens

trimiţând flacăra ochilor tăi

să aprindă focul sub ceaun

nu

vorbi acum

e şi flacăra mea acolo

NELINIŞTE

(lui Petru M. Haş)

prietenul meu – poetul –

purta barbă

îngălbenea copacii

cu vorbe sezoniere şi parfumat tutun de pipă

făcea reverenţe mulate pe falduri mondene

bea stele aparenţe muguri

prietenul meu – poetul –

scotea apă pentru setea noastră de iluzii

c- un poem

prin iarba căruia treceam

în pantaloni albaştri

desculţă

într-o dimineaţă oarecare

purtând în mâini

cununa augustului soare

                       de-atunci

                        între noi s-au ridicat

                        baricade de ani

                        şi poeme de linişte

VARĂ

am pumnii-atât de plini

de soare şi de verde

dacă i-aş deschide-acum

aş luneca deodată

într-o altă poveste mai lungă

cu ploaie frig şi ceaţă

ar trebui să-mi pun gene de aripă

ca să putem bea vară

din paharul sufletului tău

rănit

de dorinţa mea de-a domni

peste atâtea şi atâtea frunze

               te-aştept iar

                pe malul iluziei

                dacă plouă cu versuri

                lumea rămâne în spatele ploii

SINGURĂTATE             

soarele

mi-a aruncat azi

cu fluturi în geamuri

tresăream sub privirea ta

ca un mugur

sub picătura de apă

versul tău de dragoste

purta toamna ta pe obraz

uitată de-o dimineaţă

în peisajul meu stâng

încă înfrunzit

sub ultimele raze ale bucuriei

din reflex plouă iar

singurătate

––––––––

Dacina DAN

21 august 2016

Timişoara

 

Facebooktwitterby feather