trupul mă aleargă după răsuflări
ca orbul ce plantează cu bățul pe asfalt
flori imaginare
cu mirosul în nări urmărește drumul
un pas din celălalt
eu îmi rostogolesc irișii ca cercul
le urmez culoarea albastru- verde- cer
cu biciul sprâncenei pe ochiul hăis
de-a dreptul lovesc pentru-ndreptarea drumului
stingher
se arată pasul întoarcerii acasă
șchioapătă pleoapa ochiului mai stâng
alerg după vedere
timpului nu-i pasă că-mi călărește ceafa
cu moartea la oblânc
-dă-mi îngere lumina ta de zi
am trupul fugărit de o secundă
ți-o voi înapoia într-o oglindă
pe care prin clipire o vei simți
dă-mi cerul tău cu irisul albastru
din care mă privești circumstelar
cu vântul apa focul făurar
în schitul pielii unde stau sihastru
nu mă lăsa să mă feresc de timp
pulsul meu orb cerșește văz săracul
nici mama mea nu m-a iubit cât veacul
s-a dăruit morții pentru mine în schimb
DAN TIPURIȚĂ
by