FLUTURELE
Un fluture s-a aşezat în palma ta.
Te-ntrebi : oare de ce la tine ?
Poate de drag, poate de bine.
Vibra cu teamă din aripile-i fine,
Uitându-se în urmă de-unde vine …
Te-a confundat în zboru-i cu o floare
Sau poate-a fost adus cu aripa, de-o boare…
El stă acum în linişte şi-n soare,
Şi nu-şi doreşte – dragul – să mai zboare.
Căuş, tu palma-atunci uşor ai strâns
Să-l aperi, să-l admiri … Şi ca răspuns,
El a vibrat gingaş, de nepătruns,
Crezând că-i floare mâna în care a ajuns.
Rămână floare palma ta !
ORAȘUL
Mărunt, cât o fărâmă
de gând,
orașul îmi vorbește noaptea,
cu pași de șoaptă.
Colindă vântul prin el
răvășindu-i străzile.
Dealurile ce-l strâng
ca nişte valuri fine,
rupte de lucirea apei :
ochi de şarpe.
Colindă oameni prin el,
lăsându-i gândurile.
În noaptea adâncă
pare o lumânare aprinsă,
invitând la tainice
contemplări.
Colindă prezentul prin el,
făurind viitorul.
LITERA U
Știi …
nu-mi mai place litera U !
Însă fără ea nu ești tU,
fără ea nu sunt eU,
nu e iUbire.
Rămâne doar dorul,
ascunzând fiorul,
iar viața e tristă.
Așa că,
accept în continuare
litera U,
pentru că ești tU,
pentru că sunt eU,
pentru că e iUbire !
LINIA
Azi mintea mea a desenat :
a trasat o linie şerpuită ca viaţa.
Uneori i-a răsucit câte o buclă,
alteori a lăsat-o aşa … dreaptă.
Apoi a început să o coloreze :
cu roşu pentru tot ceea ce
a însemnat iubire;
albastru pentru tot ceea ce
a însemnat durere;
a dat culoarea mov muzicii
din viața mea,
cu galben a colorat liniştea;
cu verde florile din vise;
cu portocaliu luna din nopţi nedormite.
A lăsat albul pentru gânduri nerostite …
A picurat culoarea speranţei
din loc în loc …
Linia mea a devenit curcubeu.
STRIGĂT
Îmi venea să strig !
Să strig tăcerea din gândurile mele,
să-mi strig neliniștea din suflet.
Dar buzele îmi erau pecetluite.
Gura nu voia să se deschidă.
Și atunci am lăsat lacrimile tăcute
să se prelingă dâre pe fața mea.
AU ADORMIT DEALURILE …
Au adormit dealurile
sub lumina blândă
a asfințitului.
Se zăresc abia deslușit
copacii despuiați
de straie.
Luna sărută pământul
cu razele-i timide.
Dorul meu rătăcește
împovărat de gânduri,
ca un păianjen singuratic
ce-și țese straniu pânza.
Aștept visarea,
misterul somnului
și calda,
amorțita îmbrățișare
a uitării …
ȘOAPTE
În șoapte de valuri
ai ascuns iubirea …
în șoapte și freamăt de vânt,
în scoici și nisipuri adânci,
în șoapte
de noapte,
de valuri,
de scoici
și de vânt …
În șoapte de vise
ai ascuns iubirea …
în vise și doruri fierbinți,
în umbre tainice de seară,
în șoapte,
în vise,
în valuri,
în scoici,
în cuvânt …
În valuri de șoapte
ai găsit iubirea …
în șoapte și-n vise-alergând,
în minte și-n suflet sperând,
în șoapte,
de mare,
de valuri,
de noapte,
de gând …
NU ȘTIU …
Nu știu
de ce nu știu
ce să fac
cu iubirea.
Ți-am dat-o
ție.
Ai evitat-o …
Le-am dat-o
copiilor.
S-au jucat
cu ea …
Am dat-o
prietenilor.
Au uitat-o…
Le-aș da-o
dușmanilor.
O vor
invinge …
S-o închid
în adânc
de suflet ?
Nu știu
de ce nu știu
ce să fac
cu iubirea !
DRUMUL MEU
Mă înalț către tine, iubire !
Prinde în mâini cheile de mult uitate
și descuie cuvintele îngropate în suflet.
Caută răsăritul luminii din adâncuri,
sparge piatra ce acoperă pământul,
desprinde fluviile mele de tăceri
și transformă-le în valuri,
spune-i pădurii să-mi cânte doinit,
lasă munții să îmi păstreze taina,
șoptește păsărilor că aș vrea să zbor,
oprește timpul și lasă-l așa o vreme …
SENIN DE TOAMNĂ
A venit toamna pe chipul pădurii …
Ochi albaștri de cer printre frunze,
ruginiu pe obraji,
irizații de roșu pe buze.
Frunze cad irosite pe pământ,
vântul adie fredonând a melancolie.
Stau și privesc, înecându-mă
în jocul nebun de frunze căzătoare și scântei.
Păsări zboară pierdute
printre cercuri de nori și de fum,
Vis galben
ca flacăra lumânării …
Toamna strălucește
ca un vis de-odinioară …
Și-i atât de mult senin !
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..