De-aș fi un răsărit
Mi-aș prinde în cosițe
Ale inimii flori,
Sărutând cerul…Grăbit
Ne-am furișa în tainițe
De lecuit muritori…
Valul mării de-aș fi,
Aș îmbrățișa timpul
Cu voluptatea ei,
A undei ce-ar topi
Durerea și trecutul
Amar al dragostei.
De-aș fi blânda Psyche,
În infern aș coborî…
Cum m-ar învia Eros,
Nu ar mai putea urî
Dragostea curată
Nici marele Zeus.
Chiar Pandora de-aș fi,
Aș aduna relele
Ce sfârtecă oamenii.
Pe veci le-aș înlănțui
În hâde ulcioare
Dăruite de zei.
De-aș fi falnic copac,
Gentil aș cuprinde
Cu bucuria mea,
Pământul dezolat…
Din ramuri aș aprinde
În floare speranța.
Poate sunt acestea,
Înțelept plăsmuite
Într-o liberă minte…
Poate sunt viață
În gânduri smerite,
Poate sunt, poate…
![Urmareste-ne pe Facebook Facebook](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/facebook.png)
![Distribuie pe Twitter twitter](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/twitter.png)
![feather](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/icon.png)
![]() |
Referinţă Bibliografică |