De-ți plac
Venit-ai dragoste târzie,
Cu ce rost tu ai sosit ?
Mă-ntâmpini cu alba rază
Și cu chipul tău de sfânt.
Surâsu-ți din vis pierit
Târziu s-a arătat sub zare,
Sub anii anotimpului trecut
Îngenunchiați de neuitare.
Te-aș dezmierda c-o sărutare
Dar plâng cu lacrimi blestemate,
Atât doresc; să-mi fii uitare
Și nici iubire de departe.
Mă simt timidă cu un veac
În preajma ta să fiu sărut,
Doru-ți simt mult prea sărac…
Iubire, de ce n-ai venit demult ?
Iubitului meu
De tine-aș vrea să-mi leg iubirea
Că-i flacără și dor.
Și-un mare val, cât Dunărea
Lacrimi mii din norișor.
Lacrimi picur la icoană
Gândurile, țes alături.
E noapte, ochii ei de smoală
Mă privesc impropii.
Doresc iubirea ta amară
O voi mângâia-n șuvoi,
Noi rămași și împărțind
Mângâierea nopții-n doi.
Constanța Abălașei Donosă
Brăila



![]() |
Referinţă Bibliografică |