Rondel pentru Ziua Femeii
De n-ați fi voi, femei din lumea mare,
Nici n-am simți că este primăvară.
Doar am privi tăcuți în lungă zare
Ori, plictisiți, la asfințit de seară.
Uităm că-n ochi e strălucirea care
Ne farmecă și mult ne înfioară.
De n-ați fi voi, femei din lumea mare,
Nici n-am simți că este primăvară.
Uitate-ar fi și flori de tămâioară,
De ghiocei, gingașe lăcrămioare,
Ori trupul zvelt de tandre căprioare,
Și sâni săltați în fugă de fecioară,
De n-ați fi voi, femei din lumea mare…
Sonet pentru Ziua Femeii
Vă cânt cu drag, femei din lumea-ntreagă,
Cu sufletu-mi deschis și bune gânduri,
Vă spun că vă-ndrăgesc în zeci de rânduri
Cu vers săltând ca zâmbet să culeagă.
Fac rime dulci, la voi s-alerge-n cârduri,
S-atingă sufletul și el s-aleagă,
Cuvântul dragoste să-l înțeleagă,
Să nu-l suprime, să-l îngroape-n scânduri.
Eu nu aștept o zi din primăvară,
Buchet de flori s-adun la sărbătoare,
Ci vă slăvesc, de-i iarnă ori e vară,
În orice zi, nu doar de-aniversare.
Al vieții scump temei având povară,
Iubirea voastră este necesară!
Femeia MAMĂ
Ca femeie, e frumoasă,
Tare mult ocrotitoare,
Permanent sârguincioasă,
Prima e la deșteptare.
E cuminte, răbdătoare,
În tot timpul altruistă,
E ființă iubitoare,
Duioasă și optimistă.
Oricând e generoasă,
Senină, dăruitoare,
Mult este-afectuoasă,
De frumos e creatoare.
Când se vrea e grațioasă,
Poate fi pasională,
Dacă-i dragoste în casă
În orice e punctuală.
Este bună vorbitoare,
Corectă și înțeleaptă,
Cinstită, stăruitoare
Și cu judecată dreaptă.
La copii – educatoare,
Pentru că este deșteaptă,
Iar la soț – ascultătoare,
Dar în multe îl îndreaptă!
Atenție, Domnilor!
De multe ori, femeia ta-i nervoasă
Atât de rău, că vrei să pleci din casă,
Să te întorci târziu, seara la masă,
Să-ncerci să fii bonom, dar ei nu-i pasă.
Neliniștit, îți schimbi a ta grimasă
Și îi zâmbești, îi spui că e frumoasă,
Îi amintești de vremea când, mireasă,
Ea îți spunea că nu-i capricioasă,
Dar, imediat, devine arțăgoasă,
Te-nfruntă dur și-ți strigă, plângăcioasă,
Că mai mereu a fost neînțeleasă,
Deși nicicând n-a fost o păcătoasă,
Că te-a iubit și fost-a-ți credincioasă
Din prima zi și n-a fost pofticioasă
Ori, nicidecum, în gând, suspicioasă
Sau, la necaz, o biată nevricoasă…
Iar tu, galant, privire languroasă,
O-mbrățișezi șoptind: ”e doar angoasă!”.
Iar ea, pe pat, se-ntinde pisicoasă,
Sărută lung și gura-i delicioasă…


