E dulce zâmbetul de mamă
Când pruncu-n braţe şi-l alintă
Căci Dumnezeu i-a dat femeii
O misiune grea şi sfântă.
Copilul creşte cu, sau fără,
Acea făptură minunată,
Dar chipu-i drag, şi-n anii tineri,
Şi-n cei cărunţi, i se arată.
E drept că nu din toate,
Viaţa răsare ca o biruinţă,
Dar ea, aceea de-i femeie,
Îşi dăruie a ei fiinţă.
Şi când acum cu toţii trecem,
Nedumeriţi de ce se-ntâmplă
Cu noi, prin viaţa asta scurtă,
Cu mama trecerea-i mai simplă.
Zâmbiţi, că primăvara vine
Şi-afară totul reînvie!
Lăsaţi iubirea să triumfe
Şi să aducă bucurie!
8 martie, 1996, prof. Georgeta Tudor (pentru programul artistic al elevilor de clasa a X-a)


