POEME DE ZIUA FEMEII ȘI ZIUA MAMEI
SUFLETUL DE MAMĂ
(sonet de Ziua Mamei)
Își poartă menirea cu numele sfânt,
Maica duce prin eternă speranță,
Izvorul de lumină și de viață,
Ce curge din veșnicie pe Pamânt.
În leagăn așterne al pruncului cânt
Și-i veghează din seară-n dimineață,
Vis ce-l poartă prin lumină sau ceață,
Pe cărările vieții să-și ia avânt.
Ca înger păzitor îl însoțește
Cu spiritul din conștiința trează,
Până ce de viață se rătăcește.
Din altă lume-l binecuvântează,
Când la Divinitate stăruiește
Sufletul, ce din ceruri lăcrimează.
8 Martie – 2018
Autor Maria Filipoiu
TRADIŢIE DE 8 MARTIE
Femeia emancipată
sau prea modestă din fire,
rar este apreciată
pentru sacra ei menire.
Că e mamă sau iubită,
de 8 Martie prin vremuri,
în lume-i sărbătorită
cu flori și nobile gânduri.
Dar cea mai mare onoare
a femeii-n cursul vremii,
e-n menirea-i purtătoare
de vieţi, prin timp de milenii.
Dăruind viaţă pruncilor,
nu-ncetează să le fie
sprijin la greu şi la uşor,
prin zi sau noapte târzie.
Tot ca mamă grijulie,
uită de foame şi sete,
flămând fiul să nu-i fie,
nici apăsat de regrete.
Ferice de fiu ce-i duce
mamei sale-n dar, o floare!
Prețul iubirii întoarce
cu simbol de sărbătoare.
Ca bunică-n toamna vieţii,
iubeşte mai mult nepoţii
decât rodul tinereţii,
dorindu-i prin visul nopții.
Iar dacă este sortită,
nici soție, nici iubită,
Ca o floare ofilită,
Nu poate fi îndrăgită.
Soția ce-i devotată
și prin viaţă-i împlinită,
de cel drag e venerată,
când este sărbătorită.
Viaţa dusă-n burlăcie
de bărbaţii singuratici
e searbădă şi pustie,
trăind singuri şi nostalgici.
Şirag de tristeţi sufleteşti
e trăirea-n sărbătoare,
când nu ai cui să dăruieşti
de 8 Martie, o floare!
Femeia însingurată,
de-ar avea bani și avere,
vitregită e de soartă,
fără nicio mângâiere!
E prilej de bucurie
si-nălţare sufletească,
sărbătoarea-n armonie,
pe femei să prețuiască.
DESTINUL MAMEI
O, mamă iubitoare, de griji împovărată,
Ce-n copacul veșniciei pe ramuri crești copii!
Din ochi le dai lumină și dragostea inimii,
Cu destin ancestral să-ți porți menirea prin soartă!
Îți scalzi viața în lacrimi de patimi şi durere,
Când suferințe te duc pe-un val de neuitare
Și doar amprenta morții e tămăduitoare
În spirit ce traversează veșnica tăcere.
Așa a fost și va fi cât lumea și Pământul,
Un destin ancestral în sufletul de femeie
Să dăruiască viață, apoi să fie cheie
La ferecate uși, cum binevoiește Sfântul.
De Creatorul cu har e binecuvântată
Femeia-mamă, rodul Pământului să fie,
ducându-și rădăcinile către veșnicie,
Din lume să dispară cu soarta împăcată.
Mă voi hrăni cu visuri din speranțe eterne,
Când zeu din altă lume la el o să te cheme.
Orfană voi rămâne, să rătăcesc prin vreme
Și să te port în suflet, cât îmi vei curge-n vene.
Îți mulțumesc, măicuța mea, că te-ai jertfit la greu
Și ai vegheat speranţa din visurile mele!
În ochii tăi priveam cerul cu roiuri de stele,
Iar azi luminează icoana sufletului meu.
Când inima plăpândă va înceta să bată,
Iar moartea nemiloasă, tribut, viaţa-mi va cere,
Te rog să mă aștepți pe drumeagul de mistere,
Din destinul de mamă să împărțim răsplată!
Voi rătăci stingheră prin lumea nevăzută
Și-oi căuta măicuţă, cu-a sângelui chemare,
Când pe trecut se-aşterne o veşnică uitare,
Punând a ei pecete pe lumea dispărută.
Dar îmi voi duce suflet prin soarta mea nătângă,
Să mai nutresc speranţa din minunile sfinte,
Cu lacrima tristeţii din ochi curgând fierbinte
Într-un izvor de patimi las condeiul să plângă.
Tristeţea să-mi alunge prin curgerea de vreme,
Din sufletul de mamă va plânge doru-n gânduri,
Cu val pătimire ca lacrimă pe rânduri,
Spre amintirea mamei zidită în poeme.
De viaţă purtătoare prin poruncă divină,
Mama este arbore cu rădăcini anume
Spre cei ce-s prunci în fașă, sau vor veni pe lume,
Să crească rodul stropit de lacrima sangvină.
E rug aprins de viaţă, prin ziuă şi prin noapte,
Femeia când e mamă bună și iubitoare,
Ce prin credinţă este de rău biruitoare,
Să fie prețuită abia-n posteritate.
Cu-a ei menire-i stinsă ca muc de lumânare,
Povara să îşi ducă în lumea nevăzută,
Nepreţuita mamă, de rădăcină ruptă
Va trece peste veacuri, pentru regenerare.
La căpătâi de-a pururi, urmași să privegheze
Un simbol al credinţei cu mărturia vieţii,
Pe cruce cu-al său nume în veşnicia morţii,
Mama-i nemuritoare în conștiințe treze.
*Ziua Internațională a Femeii și Mamei – 8 Martie
* La mulți ani, FEMEIE: artistă, scriitoare, mamă, fiică, bunică, soție, iubită…!
Primăvară însorită în suflet și natură!
Maria Filipoiu
by