Sonet
Tu te-ai născut prin vocea Sa divină,
Din mir stropit pe trupul Maicii Sale,
Ca dar ce-i dat mulțimii gintei tale,
Tu, mugur drag, să crești pe-a sa tulpină.
Ridică-te și mergi pe bună cale,
Îndreaptă-te mereu doar spre lumină!
Cât încă ești crescut într-o grădină,
De vrei, câștigi victorii în urale.
Iubește-ți moși, surori și frați, părinții,
Iubire dă la semeni să-i apropii,
Căci doar așa iubi-te-vor și sfinții
Și Tatăl Sfânt te iartă-n drumul gropii!
Smerit, curat, străin de toți arginții,
Tu poți urca, spre slavă-ți curgă stropii.
Rondel
Aș vrea să îți ofer tot ce-ți dorești,
Iar tu s-alegi doar ce este mai bun
Și necesar în drumul ce-ți clădești
În Țara ta, pământul nost străbun…
Ai învățat tot omul să iubești,
Dar cel mai mult, pe Domnul zis Preabun,
De-aceea îți ofer tot ce-ți dorești,
Ca tu s-alegi și drumul cel mai bun.
Iertând dușman, iubind, te ocrotești,
Și, tot așa, de omul cel nebun,
De orice rău să te ferești îți spun
Și timpul tău atent să-l drămuiești,
Căci doar așa ai tot ce îți dorești.
by