Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Camelia Opriţa: Decembrie…

Camelia Opriţa: Decembrie…

In Poezie

Decembrie

Cu privirea de cenușă,
Decembrie bătea la ușă.
A-nceput amar să ningă,
Cât poate cerul să ningă;
O zăpadă-năbușită,
De un crivăț răgușită.

Pe fruntea albă de lună,
Negura nopții s-adună.
O lacrimă-n ziduri pică,
Schele de jale ridică.
Haosul mușcă și sună,
Restriștea-n noapte răsună.

Învăluit în gânduri amare,
Nu ești nimic, doar răbdare.
Durerea, tăioasă ca fierul,
A înghețat până și cerul.
– Cui să-i mai ieși tu în drum,
Cu aripa frântă de-acum?

Pe culmi, disperarea tot crește,
Nămetul de oțel te lovește.
Suntem ai vieții victime,
Între drumuri și abisuri intime.
– Cui să-i mai ieși tu în cale,
Cu inima plină de jale?

Mult a tăiat a sorții spadă,
Cerșind în van o acoladă.
Cărarea e plânsă și goală,
Iubirea – o veche spoială.
Unde-a zburat, unde s-a dus?
Sub vântul ce bate din apus?

S-a risipit pe cerul nemărginit,
Fără urmă, pe-un pământ obosit.
Vrute, nevrute, iluzii pierdute…
Rămân doar poteci neștiute.
– Cui să-i mai faci o potecă,
Când lumea în juru-ți orbecă?

Fără nădejde, ești doar un nume,
Pierdut într-o aspră lume.
Iubirea-i o boală curată,
Ce nu se vindecă niciodată.
Chinul se-ntoarce, încetul cu încetul,
Arzând sufletul ca oțetul.

Dorul te-ajunge, ușor ca și vântul,
Dar cântărește cât tot pământul.
Prăpădul te strânge în gheară,
În gânduri și-n noaptea de-afară.
– Cui să-i mai spui „mi-e dor”,
Când ochii de moarte li-e nor?

Camelia Oprița, Roma (volumul insomniei în alb și negru),

Facebooktwitterby feather

Despre OPRITA Camelia

Camelia Oprița, C.V. LITERAR Portret de Autor: Arhitectul Jocurilor de Cuvinte între Basm și Realitate unde cuvintele nu doar descriu lumi, ci le zidesc la granița fragilă dintre vis și realitate. Ceea ce numim operă personală este, în realitate, o emanație a colectivității. Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul unei stări născânde care ne unește pe toți. Fiecare pagină pe care o aștern nu este un monument dedicat propriei mele minți, ci o oglindă pe care o țin în fața umanității. Trăirile, temerile, momentele de extaz și căutările Infinitului nu au fost create de mine; ele s-au născut din întâlnirile voastre, din iubirile voastre, din durerile voastre mute. În această curgere eternă a vieții, eu nu sunt un stăpân al adevărului, ci doar un martor atent. Rolul meu este să culeg aceste fragmente împrăștiate, să curăț praful de pe ele și să le așez sub o lumină nouă, astfel încât să vă puteți recunoaște. Tot ceea ce scriu aparține oamenilor. Eu sunt doar curatorul acestei mari istorii comune, un simplu paznic al cuvintelor care ne readuc în starea noastră născândă. Cuvântul care hrănește: „Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul. Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina. Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.” Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană. Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate, semnând și antologii literare pentru copii. -Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor) Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d. Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului, Bună dimineața, Camelia, Povestea stelelor