Stând pe laviță, aproape de vatră,
Când noaptea se umple de glasuri de câini,
Vin Magii în visul de liniște piatră,
Cu taina luminii purtată în mâini.

Pe curcubeu ei coboară în șoaptă,
Trei raze pe cerul cel nou au aprins,
În timp ce afară, zăpada e coaptă
Sub trâmbiți ce cântă în albul nins.

Creștinii se-adună cu flăcări ușoare,
Iar râset de prunci peste târg s-a lăsat,
Căci vântul aduce un zvon de serbare:
În lume s-a născut un nou Împărat!

În orașe și-n uliți, frica se pierde,
Iar lumea se unește în sfânt legământ,
Sub cerul ce-acum de speranță e verde:
„Trăiască Christos, mântuirea pe pământ!”

Trec Magii prin piața cu trudă și sare,
Unde viața e aspră și drumul e greu,
Dar Maria-n brațe, sub steaua răsare,
Îl leagănă blând pe Însuși Dumnezeu.

Caii lor sunt zbor și sunt duh, și sunt vânt,
Cu frâie de aur și trapul domol,
Abia dacă ating acest vechi pământ,
Să umple al inimii tainic gol.

Belșațar pe murgul ca noaptea de negru,
Sărbătorește sub cer de rubin,
Gaspar pe roib, cu suflet integru,
Pășește ușor pe un drum cristalin.

Iar Melchior, pe calul bălai ca o rază,
Zboară de parcă e-n rai purtat;
Dar iată, pe cer, o portocală veghează:
E Soarele-n fală, de toți adorat.

Caii, de teama luminii, au stat,
N-au cutezat spre amiaza cea mare,
Pe o altă potecă, prin munți, au plecat,
Să nu-i ardă Soarele-n zări de dogoare.

Când stelele reci în Iudeea-au sosit,
La fete cu salbe și chip luminat,
La Betleem, Magii drumul și-au sfârșit,
Pregătind darul cel sfânt și curat.

Smirnă, tămâie și aur de preț,
Peste dealuri să lase a lor adiere,
Când noaptea se frânge în visul semeț,
Iar tămâia plânge, luând orice durere.

Cum bunicii spuneau în povești de demult,
Despre Turnul lui Bruegel sau Slavici cel bun,
Învățăm să purtăm al curajului cult,
Pe calea pe care și sfinții o pun.

Căci îngerii șoptesc sfinte cuvinte,
Limbajul lor blând ne vibrează în piept,
Să mergem prin viață cu ele aminte,
Păstrându-ne sufletul liber și drept.

În pridvor, fetele frământă cu spor,
Pâini cu susan, de căldură pline,
Să sature foamea acestui popor,
La masa bogată ce-n dar ne vine.

Te poftesc și pe tine, frate, la masă,
Să guști bunătatea din plinul cuptor,
Căci legea de aur în urmă ne lasă
Un sfat înțelept și nepieritor:

„Ce nu vrei să ți se facă, tu nu căuta,
Să faci altuia, niciodată în viață!”
Să crești înțelept, luminând calea ta,
Cu cei șapte ani ca o sfântă povață.

Crăciunul e izvor și zori de speranță,
Nu uita de Domnul la bine sau greu,
Păstrează în suflet acea eleganță
De-a fi om între oameni, mereu.

Nu privi pe nimeni de sus, cu mândrie,
Căci sub vasul ascuns, doar Domnul știe ce-i;
Fii blând, fii lumină, fii bucurie,
O vorbă dulce e balsam pentru ai tăi!

–––––––––––––––––

În lumea artistică plină de imaginație a lui Pieter Bruegel cel Bătrân,
acest pictor plin de umor a încorporat în arta sa proverbe și imagini cu țărani.

Se spune că, atunci când Pieter Bruegel cel Bătrân se afla în Alpi,
a „înghițit” toate vârfurile și stâncile munților,
apoi le-a „presărat” sub formă de tăblițe de piatră pictate.

camelia opriţa, roma, 2015, ( din volumul, Poveşti de Crăciun )

by

Referinţă Bibliografică

Camelia Opriţa: Pe pământ s-a întors norocul: Povestea de sub Steaua Sfântă/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 decembrie 2024