DESCÂNTEC ALB
MEȘTER- GER în flori de gheață
țese mândre filigrane
la ferestre artizane
în luciri de dimineață.
Albă ceața-n zări ascunde
siluete de mesteceni,
puful din omăt,prin cetini,
se înțepă-n ace nude.
Spaima rece,împietrită,
a încremenit pădurea
într-un vis venit de-aiurea
peste-o noapte adormită.
S-au învăluit pe ramuri
feerii de promoroacă,
luminițe reci se joacă
în argintul de pe geamuri.
Fulgi de puf fac vremii fardul
și noian bălan de fluturi
cu butaforii și versuri
năpădesc în noapte bardul.
MEȘTER-GERUL o să cearnă
în seninul alb de lună,
borangic care cunună
taina nopților de iarnă.


