DIAMANTE PIERDUTE
Dacă un zâmbet se va frânge
pe fața arsă de trecuturi,
lacrimi căzute în răstimpuri
o mână aspră le va strânge,
În tremur de lumini desprinse
din candele sau lumânare
prin paraclisuri fără soare
trezi-va dorurile stinse.
Când stele cad în nopți tăcute
ducându-se în infinituri
sclipirile din asfințituri
sunt diamantele pierdute.
Și dacă frunze arse-or plânge
în zborul lor de pribegie
de unde nu o să învie,
rugina vremii le va frânge.