Copil fiind, la lumânare, sorbeai cuvintele din cărți
Și călător porneai pe aripi din legendarele povești
Un zbucium îți era trăirea tot cercetând hrisoave, hărți,
Aveai în sânge aventura și ochi spre astre să privești.
Trecut-ai porți spre împlinirea cuvântului în poezie
Prin care lumii arătat-ai splendorile pământului,
A neamului istorie, în vers, scriai cu frenezie,
Cu-acida-ți pană-ncondeiai lingăii prezentului.
Sub vraja vibrației divine, tablouri în versuri compuneai…
A lacului lumină reflectată, retina ți-o prindea in curcubeu
Iar inima îți tresărea, simțind făptura dragă ce-o puneai
Ca pe-o icoană-n conștiința ta, și sufletele voastre se iubeau .
Și geniul Eminescu se ridica din zbuciumu-ți lăuntric,
Prezentul îți era potrivnic, invidia te-ncătușa-n ospiciu,
În scurta-ți viață, tu scris-ai mii de pagini, dar te credeau excentric…
Azi, însă, pe note ți-s puse versuri și numele pe frontispiciu.
22 ian. 2024, Georgeta TUDOR
by