Cum mergeam pe bulevard
m-am ciocnit deodată-n faţă
cu o Doamnă fără fard,
dar reală şi… “de viaţă”.
M-am gândit de unde-o ştiu,
…Amintindu-mi ca făcut
c-am văzut-o prima oară
la-nceput, ca nou născut…
Am pierdut-o după aceea
pentru-o vreme din vedere,
căci testam cu noii paşi
a ei largă încăpere …
După şapte ani de-acasă,
Grădiniţă ?… doar puţină …
m-am trezit de ea la şcoală
însoţit,… doar o rutină !
Mi-amintesc, tânăr student
când mereu ni se spunea:
– “Să n-apari ca repetent,
sau să-ţi baţi şi joc de ea !’’
Revăzând-o dup-un timp
când eram de-acum bărbat,
ani frumoşi treceau, în schimb
cei Ne-buni i-au chiar dublat…
..de-aia mulţi s-au hotărât
să-i dea „bice”-n altă parte
şi-au zburat cât mai curând
ca să-i joace-o nouă carte !
Anii trec, se văd pe faţă…
Ea rămâne neschimbată
fără farduri, tot reală
Doamna Viaţă adorată.


