APEL DE SUFLET
Slăvite fie sfintele precepte
Lăsate omenirii moştenire
Slăvite şi urmate de-nţelepte
Întruchipări, nu doar de patrafire
Cu cât mai mari dezastrele comise
De liberul arbitru-n acţiune
Cu-atât mai vii şi aprige să ni se
Dezvăluie credinţele străbune
Cu cât mai multe semne şi indicii
Degringolada lumii ne-o atestă
Cu-atât mai forte cei lipsiţi de vicii
Să-şi onoreze dragostea celestă
Demonizată, lumea nu mai ştie
Ce-i bine şi ce-i rău şi se desfată
Cu actele pieirii, mărturie
Vizibilă cât e de vinovată
O şansă, în extremis, tot mai are
S-abandoneze căile inepte
Şi să-şi refacă drumu-n sanctuare
Ce dau viaţă sacrelor precepte.
***
DE DOR ŞI INIMĂ ALBASTRĂ
Am obosit, iubito, să te caut
Deşi mi-este un dor nebun de tine
Şi fericit aş fi să-ţi cânt din flaut
Oriunde-am fi pe culmile divine
De-o veşnicie în singurătate
N-am mai simţit parfumu-ţi de femeie
Şi inima zadarnic îmi mai bate
Cât simt că nu mai ştiu iubirea ce e
Atâta frumuseţe şi splendoare
Cu frenezie-n juru-mi se răsfaţă
Doar eu nu am acces şi crunt mă doare
Această interdicţie la viaţă
Iubito,unde-ai fi şi orice-ai face
Ne-nfiorându-te discursu-mi antic
Mi-e dor de nurii tăi ce nu-mi dau pace
Fiind acelaşi visător romantic
Poate că Demiurgul ne încearcă
Să vadă ce-a creat pentru iubire
Şi dacă ne-am putea salva-ntr-o arcă
Iubito, orice-ar fi, să-mi dai de ştire.
***
FĂCÂNDU-MI RUTA ZILNICĂ
Ce-ar fi să mă-ntâlnesc acum cu Niky
Prietenul de table de-altădată
Ce, de şi-ar fi reînoit rinichii,
E apt şi cartierul să-l străbată
Ce-ar fi ca orbul, surdul şi ologul
Să mi se opintească drept în faţă
Şi, teafăr şi ferice, ca un mogul
Să-mi ţină noi tirade despre viaţă
Ce-ar fi, înmărmurit să cad pe spate
Şi el să mă ridice în picioare
Râzând de spaima care mă străbate
Atât miracolul să mă-nfioare
Şi cum ar fi să mi se-ntâmple mie
O întâmplare nemaiîntâmplată
Nu m-aş scrânti, cum ar putea să fie
O astfel de minune-adevărată
Nu am purcede-n trombă la o bere
Cu noi dezbateri ample, gratuite
Şi n-am petrece clipa cu-o plăcere
De nedescris ? Răspunde-mi, ţi-ai permite ?
***
INSCRIPŢIE PE-O PIATRĂ FUNERARĂ
Cu skiurile nu m-am dat
Cu avionul n-am zburat
N-am practicat vreun sport extrem
N-am avut propriul harem
În croaziere nu am fost
Şi nici pe front în avanpost
Nu mi-am permis să văd măcar
Nu Cuba sau Madagascar
Dar nici întreagă ţara mea
Cum, în principiu, se putea
Am fost un om obişnuit
Cum nici că v-aţi fi-nchipuit
Cu un destin şi-un avatar
De Donchi din Dejagaskar
Şi am iubit ca posedat
Însă iubire n-am aflat
Şi mi-a plăcut în viers să cânt
Femeia şi acest pământ
Dar, chiar aşa de urgisit,
Să nu credeţi că n-am trăit
Vibrând în fiecare zi
Cu fericirea de a fi
Căci toate le-am recuperat
În universul meu creat
Miraculos, ce mi-a permis
O existenţă ca de vis.
***
MĂRŢIŞOR
Don Pedro Donchi Candid se înclină
Până-n pământ, ca om şi (Di)amant
Întreaga-ntruchipare feminină
Să aibă mărţişoru-i fascinant
E o plăcere super- palpitantă
Să dăruieşti din inimă ce ai
O poezie electrocutantă
Ce-ţi propulsează sufletul în Rai
Frumoaselor zeiţe ale lumii
De ziua voastră dublă vă închin
Superbul madrigal, cum altul nu mi-i,
Înfiorat de-al vostru hram divin
Ce mărţişor mai cool ca o iubire
Nemărginită-n taină vă visaţi
Iar farmecul discret să vi-l admire
Cohorta nesfârşită de bărbaţi
Sfios mă-nclin şi mâna vă sărută
Cum, poate, nici nu v-aţi fi aşteptat,
CEL CE IUBEŞTE , veşnic în derută,
Misterul vostru-n veci nedezlegat.
***
EMPATICĂ
Stimate mame, doamne şi domniţe
Din tăinuitul meu colimator
Vă rog frumos, nu mai umblaţi cu fiţe
Dacă vă îndrăgesc şi vă ador
Angelice, lolite, majorete
Sau amazoane-n stare de război
Parfumul vostru poate să ne-mbete
Şi toate sunteţi bune pentru noi
E un moment în prag de primăvară
Atât de potrivit pentru festin
Încât mă bate gându-a câta oară ?-
Un toast inubliabil să vă-nchin
Voi sunteţi sarea şi piperul vieţii
Reprezentaţi bomboana de pe tort
Miracolul ce bântuie poeţii
Şi-mi dă putere demn să mă comport
Fiţi veşnic proslăvite şi iubite
Chiar şi atunci când ne dezamăgiţi
Căci doar prin voi iubirea ne permite
S-ajungem împliniţi şi fericiţi.
***
DOMINIC DIAMANT
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..