U R A R E

Fie ca Anul Nou, abia născut, să se dezvolte sub cele mai luminoase auspicii, în pace, concordie, iubire şi rodnicie !

Fie ca resursele lui de energie şi creativitate să-şi găsească o asemenea mobilizare şi un asemenea entuziasm, încât rezultatele să-i fie pe măsura umanităţii, apoteotice şi impresionante !

Fie ca dragostea şi înţelegerea dintre oameni să cuprindă, triumfătoare, întreaga planetă !

Aşa să ne ajute Dumnezeu, expresia divină a inteligenţei şi virtuţilor umane !

***

CÂNTEC DE ANUL NOU

Eu am intrat în noul an cântând

De fericirea de a exista

Ca muritor stimabil, ca şi când

Aş fi un fiu al lui Burebista

Am petrecut cu drag cu toţi ai mei

Contemporani de-oriunde şi de-oricând

Şi ne-am simţit, parol, ca nişte z(m)ei

Purtaţi de dor, de vise(uri) şi de gând

Printr-un proces de neimaginat

Când nici n-ai fost nici eşti îndrăgostit

Cu Dulcineea-n slăvi m-am ridicat

Iubindu-ne intens şi infinit

Momente-nălţătoare am trăit

Cât a durat concertul vienez

Şi-am urmărit din Vest în Răsărit

Revelioane, salturi la trapez

Nu mai vorbesc de clipele de vis

Şi de magie ce le-am petrecut

Cu monştrii sacri  care mi-au permis

Să intru-n cercul lor neîntrecut (nemaivăzut)

În noul an, voios de am intrat,

Cu sufletul de fericire plin

Mă aflu şi ca nimeni întristat

Că prea ne-am depărtat de Cel Divin.

***

UN TRANDAFIR ÎN IARNĂ

Tăcut contemplu şi mă mir

Cum poate fi un trandafir

Iernat atât de rezistent

Şi-ndată-i fac un compliment

Pe lujeru-i ce nu s-a frânt

Se leagănă uşor în vânt

Reverberându-şi, nu ştiu cum,

Inegalabilu-i parfum

E o minune că-n acest

Sfârşit de an îmi manifest

Uimirea dintr-o nouă zi

Cu fericirea de a fi

Nu m-ar surprinde,-nfiorat,

Chiar Cel de Sus să îmi fi dat

Prin trandafirul înflorit

Un semn că nu m-a părăsit

Smerit, la masa mea de brad

Lucrând, mă sprijin să nu cad

Şi mulţumire îi aduc

Că nu mă lasă singur-cuc.

***

M E M E N T O

Chiar dacă moartea ne va despărţi

Te-asigur că-mpreună noi vom fi

Acolo unde dulcele păcat

Iubirea pe vecie ne-a legat

Nimic din ce-am simţit şi am trăit

În universul nostru tăinuit

Cu-atâta-nfrigurare, plini de dor

Nu va muri ca tot ce-i trecător

Din dăruirea noastră s-a creat

Cel mai subtil şi privilegiat

Tărâm de nesfârşite desfătări

Cu tandre şi-ndumnezeite stări

Orice s-a întâmpla, ar fi exclus

Acest divin miraj să se fi dus

Cu tot ce e caduc şi efemer

Iubirile nicicând, nicicum nu pier

Chiar dacă eu sau tu vom fi plecat

Pe-un drum necunoscut şi ne-nturnat

Te-asigur că ne vom iubi mereu

Mi-e martor Însuşi bunul Dumnezeu.

***

GRAFOMANII

Cu grafomanii nu e de glumit !

Când se pornesc, ca îndrăciţi, să scrie

Orice rahat ieşit din scăfârlie

E imposibil să-i mai fi oprit

Atât de-nchipuiţi şi plini de ei

Convinşi de-absenta genialitate

Neruşinaţi scot perle răsuflate

Şi se comportă chiar ca nişte z(m)ei

În cleştele trufiei când te-apucă

Te sparg cu aberaţiile lor

Şi, mândri, te pisează ca pe-o nucă

Numai să-ţi demonstreze ei ce vor

Am întâlnit astfel de specimene

Pe care nu ştii cum să le eviţi

Când turuie-n prostie. Nota bene:

Ei cred în steaua lor şi-s fericiţi.

***

DE DRAGUL TĂU

De dragul tău, iubito, de-oriunde şi de-oricând,

M-oi transforma în floarea ce-o vei fi preferând

Şi-oi degaja extatic parfumul cel mai rar

Ce-l dau doar orhideele din Dejagaskar

De dragu-ţi, cum doar cel mai înflăcărat amant,

Voi deveni cu timpul un splendid diamant

Să-l porţi ca o regină-n inel sau colier

Şi să umbreşti, magnifică, aştrii de pe cer

Mai dragă ca luminile ochilor de-mi eşti

Voi deveni tărâmul cu magice poveşti

Pe care, rătăcindu-te, te vei regăsi

Vibrând, mai fascinantă cu fiecare zi

Şi, crede-mă, iubito, că de voi fi murit

M-oi disipa în aerul pur şi absorbit

Şi-n apa răcoroasă pe care o vei bea

Să fim tot împreună, al tău şi tu a mea.

***

by

Referinţă Bibliografică

DOMINIC DIAMANT: CLIPE DIVINE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 ianuarie 2016