ODĂ RAHATULUI MAMONEZ

În revista Caţavencii, de satiră şi umor,

Cel mai atre din parcare e rahatul duhnitor

La tot pasu-ţi iese-n cale, ţuguiat şi aromat,

Ameţindu-te cu damfu-i super-ultrarafinat

Căci molâul şi-aburindul împuţit ce îl priveşti

E produsul unei firme a elitei româneşti

Şi ar fi o insolenţă, bântuind prin văi şi munţi,

Să eviţi cu majestatea-i, mitocan, să te confrunţi

În Mamonia, vestită ca o ţară de rahat,

A subestima rahatul e-un păcat de neiertat

Or, elita, ce-nţelege cel mai bine acest fapt,

Îi acordă importanţa ce o merită ca apt

De extatice delicii, orişiunde-i întâlnit,

Şi-l impune, şi-l respectă ca reper neocolit

Bravos,ţie, naţiune ! Bravo vouă, căcănari,

Că eforturile voastre ne proclamă mari şi tari

Şi nu-i nimenea pe lume să ne nege acest drept.

D-aia i-am compus o odă, entuziasmat şi drept.

***

PERFORMANŢĂ

Văzut-aţi undeva vreo jivină

Să-şi hrănească odrasla cu aer

Sau vreo pasăre puii din cuib ?

Aţi auzit că se poate

Trăi în vreo haită sau trib

Doar cu aerul respirat ?

Nici în tranşee, în temniţe

Sau lagăre de exterminare

Victimele nu s-au hrănit

Cu aer, numai cu aer

Doar în Mamonia cea vestită

Bătrâni suferinzi singuratici

Te miri cum şi-ndură calvarul

Doar trei lei pe lună primind.

***

AGONIE ŞI EXTAZ

Totul mă ştrangula

Gata să mă ucidă

Când rătăcit am pătruns

În spaţiul disperării

Nici nu ştiu când şi cum

Am reuşit evadarea

Trezindu-mă într-o lume

Credeam eu suportabilă

Dar şi aici jugulat

De mizere forţe obscure

Am fost nevoit să dispar

Intr-o altă dimensiune

Aici, în lumea onirică,

Mi-am (re)găsit libertatea

Şi întreaga putere de a crea

Unica mea epopee

Vă imaginaţi, aşadar,

Cât de fantastic mă simt

Putându-mă liber cupla

Cu scumpa mea Dulcinee.

DOMINIC DIAMANT

by

Referinţă Bibliografică

DOMINIC DIAMANT : POEME/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 februarie 2016