Vai, pentru fiecare dintre oameni este deja prea târziu chiar din prima clipă în care vine pe lume, vai, moartea s-a născut pe ea însăși, dar cu a cui încuviințare este ea stăpână totalitară a omenirii ținute captivă în condiția de muritor a fiecărui om?! Cine și de ce i-a dat putere și drept de irațională numărare a anilor, zilelor clipelor oamenilor ce dispar din lume sub învoirea sa barbară și discreționară, întru ținerea la zi a recesământului neînsuflețirii noastre aberante și retrospective?!
Vai, ce brutalitate să fim siliți a ne obișnui cu distrugerea noastră…!
Vai, ce neîndurare să fim orbi surzi și inerți la propria noastră chemare în neant și ce atrocitate să nu fim lăsați să oprim răpirea de sub ochii noștri a celor dragi, chiar de-am cădea de acord să plătim cu tot ce avem ori să dăm la schimb chiar propria noastră viață…!
Vai, cum s-a putut ca Dumnezeu să lase pe mâna morții echitatea universală și la buna ei plăcere întregul circuit al naturii?!
Vai, când nu eram pe lume, ai cui și unde eram?! Cine ne-a vândut, cine ne-a trădat, cine ne-a lepădat, cine ne-a împrumutat morții, ca să facă ea ce vrea din noi? Vai, de ce s-a dat toată puterea în mâinile morții?!
E numai vai în lume, plânsul nu mai răzbate din inimi și suflete și nici nu mai are sens ca omenirea să mai plângă de vreme ce totul e-n zădar…! Suntem cei învinși, dintre toate ființele planetei noi oamenii suntem cei mai învinși…!
Ieri, 2 august (2024) lumea aceasta finită și-a închis fereastra și drumurile cu hotare pământene pentru una dintre cele mai glorioase sportive ale României, componentă la trei campionate mondiale a lotului național feminin de handbal – a lotului aceluia cu biruința ca superbitate și regulă sportivă, de altădată –, Emilia Munteanu.
Zi cu lacrimi ca o ramă de calendar: Emilia Munteanu, legendă a sportului românesc și Nicu Covaci, zeu român al muzicii rock, ctitorul fascinantei, irepetabilei, legendarei Phoenix, doi frumoși îngeri ai aceleiași generații frumoase, fiecare dintre ei în câte un nimb al vieții noastre sufletești, de atunci și de azi, sportul și muzica au plecat împreună în Universul etern, unde moartea a fost biruită…!
August febril, început de august cu lacrimi mai fierbinți decât aerul ca ne arde de vii, nemilos, de două luni…! Câți dintre noi nu știu că peste numai câteva ceasuri vom conduce pe ultimul drum pământean doi idoli ai tinereței generației noastre, ce ne-au înfrumusețat viața în marile arene cu zgură ale lumii ori pe galantele scene ale magnificelor spectacole muzicale, nu știu încă nici faptul că inima nu o purtăm în piept numai ca să bată!
Lacrimi nesecate pentru Nicu Covaci! Rămâne cu noi muzica, reperul și amintirea sa…!
Râu de lacrimi pentru Emilia Munteanu! Ne rămân în ochii noștri chipul ei blând, frumos, luminos, bun, vesel… Un chip cu un ceva solemn, cu un ceva ce, fără a semnifica aroganță impunea respect, ca statuile de marmură ale zeilor sportului olimpic, zilele acestea mângâietor ca o mână de înger pe obrajii noștri înlăcrimați, prin frumoasele victorii sportive așternute la Olimpiada de la Paris lângă drapelul național românesc. Și ne mai rămâne ca o
pisanie la fanionul handbalului feminin național și mondial, istoria cinstită și documentată a sportului jumătății a doua a veacului trecut și a începutului de mileniu trei. Emilia Munteanu este protagonistă a acestei istorii.
Orașul natal Buhuși plânge la despărțirea de tine, Emilia, amintirea ta va sta de-a pururi la egida așezământului acestuia căruia îi ești fiică și simbol…! Frumoasele tale surori gemene Marinela și Camelia te văd, cu lacrimi în ochi, smulsă din brațele lor întinse cu disperare și fără putere către tine. După sora voastră Florența și fratele vostru Nelu, într-un timp atât de scurt, tu, sora cea mare, bună și caldă sufletește, sportiva handbalistă de anvergură națională și internațională ai plecat curând și crud de imprevizibil…!
Adio Emilia Munteanu, Adio Nicu Covaci! Două strigăte dureroase de rămas bun, într-un singur glas și o singură zi: handbalista Emilia Munteanu și artistul Nicu Covaci…!
Galeria foto reprezintă pe: Emilia Munteanu; Nicu Covaci; Echipa de handbal, de glorie Textila Buhuși, ce furniza la lotul național de handbal feminin al României un nucleu de jucătoare, printre care pe Emilia Munteanu sau Lidia Stan, cele mai titrate – antrenor Dantz Crisostom; alături de Emilia Munteanu, într-una dintre fotografii mai apare și Seli Bâlu, componentă, de asemenea, a echipei de handbal feminin Textila Buhuși; Surorile Emiliei Munteanu, Marinela și Camelia.
Aurel V. ZGHERAN
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..