În România contemporană și vremurile chinurilor în levitații politice interminabile și scandaloase, averea cea mai de preț este necrezut de puțin râvnită: omenia…!
Ne resemnăm prea simplu și prea necondiționat în cursă cu noi înșine…! Aceasta se transgresează într-o denaturalizare a condiției umane. Ce ne-ar costa să fim mai buni, mai toleranți, mai raționali, mai loiali, mai frumoși sufletește?! Nimic…! Dimpotrivă, am avea numai și numai de câștigat…! Într-o astfel de învălmășeală temperamentală și decadentă moral, dr. Roxana Lepădatu este exemplul bun a cum se cade să fie omul minunat de frumos exemplar de manierat, mirabil de generos și omenos în sensul cel mai larg al valorilor umane.
Medic cardiolog la Spitalul Județean de Urgență Bacău, competent profesional, admirabil uman, dr. Roxana Lepădatu este om pentru oameni, frumos, cu ochi frumoși, de cer și inimă luminoasă, de soare…! Blândă, bună, optimistă, comunicabilă este omul cel mai plăcut pe care vrei să îl întâlnești și ți se ivește ocazia, să îl cunoști și nu te respinge nici cu cel mai discret gest de aroganță, să îl prețuiești și să ai pentru ce, să te încânte și să spui aceasta fără grija unei replici excesiv scrupuloasă și detașată categoric de sentimentul tău curat și decent pe care nu îl rănește brutal și absurd.
Pe mine personal nu m-a îngrijit medical, dar dacă aș avea două inimi, pe una dintre ele i-aș înfățișa-o să-i vegheze sănătatea, căci pe cealaltă am încredințat-o deja, întru vindecare, dr. Margareta Miron, medic și om asemenea de admirabil, demn de încredere, dătător de speranță.
Internat fiind la Secția Cardiologie a Spitalului Județean de Urgență Bacău unde funcționează dr. Roxana Lepădatu, nu am beneficiat, cum spuneam, de consult și tratament din partea sa, dar mi-a atras atenția prin ceea ce e sădit dintru început în natura umană: cordialitatea răspunsului la salut acoperit de un zâmbet frumos și o lumină strălucitoare în privire. Aceasta mi-a întărit curajul de a-i semnala, fără a fi suspectat vreodată a fi vreun reclamagiu, faptul că în toaletă, un individ galeș, galben ca lămâia, livid, fuma ca-n tavernă și făcea înăuntru un fum ca la gura coșului de pe casă. A doua zi am aflat că fumătorul notoriu și respingător de indiferent la observațiile tuturor a fost externat.
De la această întâmplare relația medic-pacient dintre noi a dobândit întrucâtva trăsături de familiaritate și o interrelaționare de reciprocă obișnuință de a saluta primul. Mi-am dat seama, nu fără temei că dr. Roxana Lepădatu este un medic dedicat profesional, cu vădită grijă față de sănătatea pacienților, indiferent dacă dintre cei de la saloanele deservite medical de către ea sau nu…, este om frumos, cu inimă frumoasă, este om pentru oameni…!
Tânăr ca spicul verde eram când ziua visam cu ochii în soare și noaptea-mi puneam capul în părul lunii. Contemplam poeme cu focul versului, pe care le trimiteam la „Scânteia Tineretului”, iar Octav Pancu Iași și Mircea Sântimbreanu mi le publicau. Când am descoperit că viața mea nu este poem, este odisee, am încetat să mai scriu versuri, dar readunând pe câteva dintre cele vechi, le găsesc locul potrivit, de încheiere a eseului acestuia dedicat cu gândul la ce mai poate salva azi sublimitatea omului, doctoriței cu inimă prea frumos de călduroasă și privirea prea luminos de frumoasă, Roxana Lepădatu:
Vai, rana de moarte în inimi, sângerândă și tristă,
vai, numai foc de inimi ca de cruguri de miei;
niște luceferi în noapte tăcută, sinistră,
se-njunghie în lacrimi ei între ei…!
Vai, oameni răpuși ca mieii cu boticuri pufoase,
vai, junghere umane, flămânzii de cruzimi,
vai, miei cu dulceața ierbii crude pe buze duioase,
vai, frigul în oase, vai încremenirea-n dureri…!
Vai, inimi bolnave, vai foc pe jungher de oțel…,
vai, jertfa și durerea sunt scrise-n calendare,
bem vin roșu-ndulcit cu sânge de miel,
se zguduie lumea-n plâns, murim în durere…!
(Aurel V. ZGHERAN)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..