Protagoniștii unei cărți, eu cred că sunt de fapt pentru carte ceea ce este parfumul pentru flori…! Ce spunea Emil Cioran despre aceasta?! Iată cât de frumos: „Parfumul este istoria unei flori!”.

Sigur că în cărți se găsesc și personaje negative, ce numai parfumul florilor nu pot fi. Dar nu mă preocupă să cristalizez din cuvinte fiere, ci dulcele gând al iubirii mele pentru ce este frumos în natura umană…! Iată așa, oglinda privirii mi se luminează azi ca un răzor cu flori lăcuite de lava de aur a soarelui, dimineața, privind ca și cum arta poetică se întrupează în om frumos și se dizolvă în iubire, pe cineva pentru care eu aș scrie „o carte de buzunar” cum a fost cândva și voia lui Tudor Arghezi, ca să o poarte omul bun cu sine, să nu-i fie inima singură, drumul greu, rostul fără bucurie și plăcere: dr. Tudor-Daniel Ponoran, medic pneumolog, Spitalul „Prof. dr. Eduard Apetrei” din Buhuși.

Medicul, omul frumos lăuntric, omul bun, cu știință, har profesional și dăruire nobilă întru slujirea medicală dedicată semenilor este pentru mine întrupat, de fapt, în mai mulți oameni, numind acum pe cei ce-au vegheat, veghează și vor mai veghea la sănătatea mea cât timp soarele-mi va mai acoperi încă luminos și cald calea vieții cu zilele mele bune, cu zilele mele rele…! Posibilii eroi, posibilele eroine ai și ale unei cărți ale mele mai frumoase mult decât nevrednicele-mi cuvinte ce s-ar vrea a-i arăta și a le arăta așa luminoși și luminoase cum sunt, poartă numele tuturor celor ce alină, ameliorează și vindecă durerea…!

Dar pentru rândurile prezente în care intenția mea este să conturez un gând de recunoștință semnificat în adâncă reverență, admirație și prețuire, cuprinzând numele celor mai apropiați mie dintre medici, o referire exhaustivă este imposibilă nu numai pentru mine, ci chiar și pentru un autor de antologii extrem de exacte. Găsesc astfel mijlocul și dovada conștiinței mele și sufletului meu că dacă admiri și prețuiești un om bun se întâmplă pentru că și tu devii mai cumsecade, că numai respectând și fiind recunoscător descoperi umanismul real, de vreme ce urând și fiind egoist cauți neantul, că oamenii buni ne atrag să îi vedem în lumină, cât timp oamenii urâți ne condamnă să zărim și preferăm întunericul…!

Eu cred că medicii mai îndulcesc reputația caruselului puzderiei pestrițe, mediocre, urâte, vulgare, otrăvite și otrăvitoare, de oameni de care ne împiedicăm și care se împiedică de noi la tot pasul, mișunând nu doar jur împrejurul nostru, ci chiar și în gândurile noastre uneori, în visuri, în viața noastră de toate zilele, oriunde ne așteptăm și nu ne așteptăm oricând…!

Dacă aș avea câte un tablou cu fiecare dintre bunii mei oameni cărora le sunt recunoscător și pe care-i prețuiesc, m-aș uita la ei admirativ necontenit în lungul fiecărei zile, fiindu-mi greu să îmi organizez timpul în exterioritatea privirii permanente și obsesive a respectivului chip bun. De ce să nu mărturisesc aceasta, de ce să consimt a se vorbi necuprins și neîncetat despre ce nu merită, în toată expunerea mediocrității ca virtute și să fac pact de afecțiune cu urâtul și răul?!

Iată oameni frumoși, iată superbitatea umană profund detașată de neputința de a iubi și a se bucura de frumusețea iubirii: medicii…! Noi, contemporanii acestor medici ce ne ajută când ne doare ori chiar mai înainte de a ne durea, aceasta depinzând în foarte mare măsură și de grija noastră de a ne preveni și destitui propria suferință, noi generația aceasta de la răscrucea a două sfârșituri și a altor două începuturi de veac și mileniu este nevoie să căutăm în noi sentimente care să ne transforme. Atât ne-a mai rămas…! Noi trebuie să închidem și ferecăm intrările lăuntrului nostru în care restul de urât ce-a mai rămas în lume, că pe aproape tot l-am absorbit, să nu își mai găsească locul. Noi trebuie să descoperim și redescoperim frumusețea și iubirea altora în noi, iar frumusețea și iubirea noastră în alții…, să le descoperim și să le contopim…! În acest mod vom întâlni, vom, cunoaște vom trăi fericirea…, altfel nu, căci ea nu este un lințoliu cu stele căzătoare, ea este un crug cu stele ce ard. Astfel gândesc eu despre medici, astfel și de aceea le port recunoștință și îi iubesc…! Am spus-o, o spun și o voi spune mereu, pentru că îi prețuiesc și le sunt recunoscător neîncetat…!

Numele doctorului de familie, în a cărui grijă sunt, zi cu zi supravegheat medical ca de un singur agent de filaj în atenția căruia mă supun de bunăvoie, l-am spus cu recunoștință într-un text anterior: doctorul Cristian Miron – reverență totodată și pentru distinsa sa soție, dr. Margareta Miron precum și pentru părintele său eminent doctor în științe medicale, Ioan Miron (respect deosebit și pentru fiica sa, dr. Oana Miron, amintire pioasă pentru mama sa, dr. Rodica Miron).

Cu trupul în custodia sufletului și sufletul în custodia trupului, unul și celălalt supervizați întru binele sănătății mele de către medicii îngeri dintre aceia ce sunt prelungirea mâinii de mângâiere a Lui Dumnezeu, în rândurile de mai jos îmi reactivez limitele ținerii de minte și conștiinței spre a reda numele următoare ale medicilor în fața cărora reverența mea este până la pământ, iar iubirea până la cer: dr. Adriana Alexandru, dr. Iulia Bădița, dr. Adorojan Biro, dr. Andreea Maria Boacă, dr. Carmen Viorica Botezatu, dr. Cristina Botezatu, dr. Cristina Popa (Botezatu); dr. Dumitru Boatcă, prof. univ. dr. Alexandru Vlad Ciurea, dr. Mihaela Colbeanu, prof. univ. dr. Victor Costache, prof. univ. dr. Nicolae Constantinescu, dr. Victor Firăstrău, dr. Andreea Cătălina Gulea, dr. Gabriela Iacobescu, dr. Cristian Ionașcu, dr. Marin Ionescu, dr. Cătălina Lăzăroiu, dr. Elena Mandea, dr. Tudor-Daniel Monoran, dr. Mădălina Neagoe, dr. Luminița Marilena Pascariu, dr. Sorina Pintea, prof. univ. dr. Monica Pop, farm. Simona Pintilii, dr. Valerian Pintilii, dr. Georgiana Roșu, dr. Hilda Rotaru, dr. Rusu (neurochirurgie Bacău – anii ’60-’70 și Iași, anii ’80), dr. kinetoterapeut Luminița Stoian, dr. Muhannad Toron, dr. Diana-Giorgiana Trifan, dr. Alina Tudor, dr. Tatiana Uruioc, dr. Ioan Zaharia.

Un cuvânt nu mai prejos, o inimă nu mai indiferentă pentru asist. Mihaela Bârjovanu, asist. Lia Chitic, asist Țuțu Dantz, asist. Gica Eva (Jarcă), asist. Cornelia Floareș, asist. Cornelia Florea (Nechita), asist. Mioara Gorovei, asist. Minerva Ionașcu, asist Mariana Mareș, prmd. Mihai Neamțu, asist. Elena Pal, asist. Mioara Pușcalău, asist. Anca Stoleru, asist. Roxana Țoghină, asist. Vasilica Vinca.

Recunoștința și iubirea sunt poezia și cântecul vieții, culoarea și lumina, repetabila rapsodie, poemul și pastelul respirației și bătăii inimii. Sub acoperământul afectiv al acestor reflecții se conturează regulamentul temelor mele ca pietre de fundamentare principială a tot ce scriu cu referire la medici alinători pentru bolnavi, medici supraveghetori pentru sănătoși, medici oameni pentru oameni…! Scriu și voi scrie cu precădere despre oameni frumoși cărora le sunt eu dator, nu care îmi sunt ei mie. Ca să mă trag eu pe mine la răspundere, nu să bat apa în piuă cu niște protagoniști egoiști și mediocri, ce nu dau niciodată mâna cu osândita de către ei recunoștință.

Cel ales să-i acord admirație și prețuire, să fac plecată reverență de temeinică și nesfârșită recunoștință în cuprinsul acestei cărți este dr. Tudor-Daniel Monoran, medic specialist pneumolog. Eminent medic, admirabil om în interrelaționarea cu semenii. Îmi salvează rezistența minții față de propriile-mi trude inutile de a înțelege și tolera oamenii comerțului cu respectul alterat.

Contrar acestora, dr. Tudor-Daniel Monoran este un exemplar profesionist în știința și harul slujirii nobile medicale. Oare nu astfel ar și trebui să fie toți medicii?! Sigur că da…! Însă cine observă larg și dovedit real cât de bun om este dr. Tudor-Daniel Monoran, cât de făuritor de bine este pentru cine simte că i se scurge binele din viață ca nisipul și apa din pumn – și înțeleg aceasta toți cei beneficiari ai grijii și competenței sale medicale –, nu va vorbi niciodată în cuvinte mai prejos de admirative și recunoscătoare despre el, dimpotrivă, poate să o facă mai frumos și mi-ar împlini astfel ardoarea conștiinței de a fi neîncetat dezvoltată exprimarea corectă și ilimitată în iubirea de adevăr și valoare când este vorba de relevarea profilului profesional și uman al său.

Prin ceea ce realizează în planul medical înscris în îndatoriri autorepartizate cu asumare totală în serviciul public, dar și prin bunătatea, blândeţea, îngăduinţa, drept cote ale seriozitatății în tot ce activează,  precum și datorită pasiunii pentru profesia pe care și-a ales-o, nu i-a fost impusă, dr. Tudor-Daniel Monoran confirmă un model propriu de zidire spirituală în primul rând, căci fiecare faptă bună este anticipată de iubirea de oameni.

Aşa cum viaţa în nici o miime de secundă nu se manifestă identic pentru două miimi de atom din univers, deşi pare, nici în profesia medicală nu există două situații de formă egală și confundabilă în două interrelaționări pacient-medic, dar un congruent comun este totuși prezent: înțelegerea și adecvarea particulară în fiecare caz. De aceea, întocmai în divers se remarcă vocaţia profesională a doctorului Tudor-Daniel Monoran, niciodată ajungând să epuizeze întreaga bogăţie de variante ale unei conduite, recurgând la copierea identică, mecanicistă, fără dezvoltarea capacităţii de preferință a atitudinii comune inautentice, repetabile, de rutină, pe care pacientul le simte și-n care acesta nu-și poate pune speranțe solide și statornice de vreme ce întrevede o grabă și un provizorat al unui astfel de act medical.

Propriile-mi referințe la toate acestea nu decurg din vreo minimă știință a medicinii, în ce mă privește, dar reliefează o pură impresie afectivă și cu localizare în lumina recunoștinței față de dr. Tudor-Daniel Monoran. Explicarea concretă a celor conturate în rândurile de mai sus se înrâurește în două planuri semnificative, unul constând în servicii medicale acordate prin câteva consultații și prescrieri medicale necesate și ajutătoare, altul într-un sprijin editorial pe cât de neașteptat, pe atât de benefic pentru asumarea plăților presupuse de efectuarea cărții în care am acordat binefăcătorului un modest spațiu editorial de prezentare (acesta de față). Rândurile respective vor a fi o o minimă oglindă spirituală, fără un contur rigid și ermetic, deoarece recunoștința nu este încătușată și delimitată de așa ceva…! Ele reprezintă în chip eseistic, fără rigoare biografică, un mănunchi de impresii afective în fața dovezilor de profesionalism medical pe de o parte și de omenie pe de altă parte a dr. Tudor-Daniel Monoran întru binele vital acordat mie dar și altor mulți pacienți aflați la răscroiri brutale, lugubre, marcate de traume vindecabile sau nu, ca victime ale propriei boli. Cu toții cei ce i-am fost vreodată pacienți într-un astfel de severitate maladivă, dar și într-un grad mai blând, avem a-i datora nesfârșită recunoștință…!

Chip, luminos profesional și uman, dr. Tudor-Daniel Monoran exemplifică medicul ideal, omul pentru oameni, cu splendide afinități sufletești în interelaționarea cu pacientul și merituase îndemânări de diagnosticare și tratament. Este o personalitate medicallă admirabilă și eminentă în slujba pacienților săi, deservind competent și cu dăruire Spitalul „Prof. dr. Eduard Apetrei” din Buhuși.

Visul, tenacitatea, ardoarea, talentul și iubirea pentru știința și profesia medicală sunt arta de a sluji omului în modul cel mai nobil, în cazul doctorului pneumolog Tudor-Daniel Monoran prinzând relief și înaripându-se prin neclintită dragoste și excepțională consecvență. Prima spiță a unei scări de mătase pe care acest medic cutează ascensiunea pe versantul satisfacției de a ajuta oamenii când le este cel mai greu, bolnavi fiind, cu puterea dăruirii și viziunea înțelegerii, căutării și găsirii ei acolo unde alții trec pe lângă ea, o constituie și meritul de a-și fi ales cea mai nobilă profesie din lume și a o practica cu desăvârșită dăruire și responsabilitate, uneori cu sacrificii personale…!

În profesia medicală, după vaiete există liniște, împăcare, adâncime sufletească, înălțare spirituală, tăcere interioară umană, graiul exemplar al faptei prin desăvârșirea lucrului celui bun și frumos din partea medicului, ca și cum ieși din adâncime-ntunecată de desiș al pădurii într-o necuprinsă priveliște magnifică a naturii ce-nveșmântează jur-împrejur inima, ochii, sufletul, conștiința cu o lucire vie a frumuseții vieții descătușate de durere. Căci, după ce un medic salvează o viață, se înconjoară atunci și în timp de o frumoasă poveste de viață, ca de niște tablouri rare, neprețuite și reale, cu niște rame imaginare ale speranțelor împlinite.

Astfel își trăiește miracolele propriilor izbânzi profesionale medicale duse la înaltele cote de artă, dr. pneumolog Tudor-Daniel Monoran…!

(Aurel V. Zgheran)

          Foto: Dr. Tudor-Daniel Monoran; dr. Tudor-Daniel Monoran cu managerul Spitalului „Prof. dr. Eduard Apetrei” din Buhuși; Aurel V. Zgheran cu dr. Tudor-Daniel Monoran; Zilua Mondială de Luptă Împotriva Tuberculozei, 24 martie 2025, echipa Dispensarului TBC Buhuși, acțiune de informare si conștientizare în ceea ca privește Tuberculoza ca problemă de săntate publică și imperativitate a actualizării informațiilor către publicul larg – dr. Tudor-Daniel Monoran, medic specialist Pneumologie, coordonatorul Dispensarului TBC Buhuși, informare și comunicare în prezența elevilor și profesorilor Liceului „Ion Borcea” din Buhuși, precum și pentru personalul medical al Spitalului buhușean „Prof. dr Eduard Apetrei”, în vederea actualizării informațiilor și conștientizării asupra multiplelor aspecte ce țin de depistare, diagnostic, tratament, prevenție, cât și controlul bolii in comunitatea locală.

„Tuberculoza înca exista! Romănia se află înca pe primul loc în UE în ceea ce privește incidența bolii, la ora actuală încă o problemă majoră de sănătate publică.

Ce puteți face? Recunoașteți simptomele bolii, adresați-vă medicului pentru evaluare și urmați tratamentul așa cum v-a fost recomandat.

Tuberculoza se poate preveni, trata și vindeca eficient, nu ignorați simptomele și mergeți la medic…!” (dr. Tudor-Daniel Monoran, medic specialist pneumolog)

by

Referinţă Bibliografică

Dr. Tudor-Daniel Monoran. Reverențe omului medic, omului pentru oameni (fragment de prezentare a sprijinitorilor editoriali din cartea „Oglinzile scenei” vol. III)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 aprilie 2025