Dracul în vers alb
Îl văd foarte rar. A venit pe aici la începutul său nemilos, cu niște versuri
Garnisite cu legume speriate, din cimitir, să ronțăie morcovi precum un
Iepuraș de pluș în zilele Paștilor. Mi-am scuipat în sân. Mi-am rătăcit
Ochelarii, mi-am făcut cruce zadarnic. Am deschis ușa și ”versul alb” a
Ieșit din sticla duhului negru ca un punct pus condamnatului la moarte.
Uneori poezia e scrisă pe dedesubt, ca și cum corpul poetului ar intra în
Evidente semne de constipație socială. Am văzut poeți chemați. Am văzut
Poeți trimiși. Am văzut și poeți care s-au născut direct poezie. Când citesc
Mă întreb ce caut în unele locuri în care poezia e doar un pretext de a
Textua poeții liberi, nativi, instruiți de propria lor conștiință, nu de
Academiile democrație de laborator cu labradori peste cipuri fecundate
În iad, în metalurgia epoleților rimați, cu stele egale pe ambii umeri
Ai alfabetului țărișoarei dacice, getice, tracice, romane, antedeluviene
Nu tot românul s-a născut poet. Lista e scurtă. Cu Ienăchiță în frunte.
Dracul în vers alb a umplut scoicile cu nisip. Nici vântul nu mai fluieră
Din cauza sâsâielilor sale de stat. E oficial. Avem cultură. Poezie.
Istorii literare. O listă cu posesori de versuri la guverne, indemnizații
Antice, obiceiuri scurse din Roma cea din urmă, declasată până dincolo
De orice plăsmuire. Treburi dureroase pentru arene gălăgioase, pline
Cu gladiatori de carton, imitații de ceară, ode pline cu bulion cinematografic,
Lucruri repetabile de la sine. Dracul în vers alb e deja celebru și celebrat.
A fost scris dinainte, ne-a scris ca și cum noi am fi doar celelalte litere.
Sunt optimist. Domol. Așezat pe alte scripturi. Am văzut draci morți.
Canalizări înfundate cu boli lepădate de poeții normali. Și de cititori.
În lumea dracilor în vers alb. Plini de ei, din ei și pentru ei. O vreme scurtă!
(Al.tomică aș zice, având în vedere că dracii nu au propriul lor cimitir).
Căci iadul e prea puțin pentru nevoile lor istorice, smolite cu aur dentar.
Marin Ifrim, 17.07.2017

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..