DUHUL SFÂNT ÎN LIMBI DE FOC – RUSALIILE
Pogorârea Sfântului Duh, Cincizecimea sau Rusaliile este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, asemeni Peștelui, prăznuită atât creștinii ortodocși, cât și cei greco-catolici, la 50 de zile după Învierea Domnului, prăznuită în trei zile consecutive, începând cu Sâmbăta Rusaliilor – Moșii de vară, Pogorârea Sfântului Duh sau Cincuzecimea (duminica) și Sfânta Treime (lunea).
Aceste sărbători încheie ciclul sărbătorilor pascale.
Prima zi de Rusalii este duminica, la fel ca sărbătoarea Paștelui, iar în cea de-a doua zi, creștinătatea sărbătorește Sfânta Treime. Prima și cea de-a doua zi de Rusalii sunt zile libere legale, potrivit Codului Muncii. Rusaliile este o sărbătoare cu încărcătură religioasă dar și mitologică în spiritualitatea poporului român.
Semnificația Sfintei Treimi
Sărbătoarea Rusaliilor semnifică Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, cu mesajul apostolic , urmând a fi răspândit în lumea creștină, ca temelie a Bisericii lul Hristos. Această sărbătoare este cunoscută în popor „Duminica Mare sau Rusaliile”, care încheie ciclul pascal: Învierea, Înălţarea şi Pogorârea Duhului Sfânt.
Cincizecimea, sărbătoare situată la 50 de zile după Învierea lui Hristos şi la 10 zile de la Înălţarea Sa la ceruri, a fost anunțată în Vechiul Testament de profeţii mesianici, fiind denumită și „capătul sărbătorilor” – evenimentul care încheie istoria mântuirii realizată de Hristos.
Duminica Cincizecimii este o rememorare a naşterii Creștinismului și a Bisericii Creştine. Pogorârea Duhului Sfânt a adus lucrare de sfințenir în lume şi a schimbat mult spiritualitatea creștină în istoria omenirii raportată la perioadele „înainte de Hristos” şi „după Hristos”.
Tradiția creștină marchează momentul în care Duhul Sfânt s-a pogorât peste Sfinții Apostoli în limbi de foc și i-ar fi umplut pe apostoli de darurile sale. Legenda spune că apostolii au căpătat puterea de a vorbi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Atunci, aceștia au ieşit în toată lumea, săvârşind minuni, motiv pentru care la praznicul Pogorârii Sfântului Duh sunt păstrate tradiții cu sfințenie de credincioși, prin rugăciuni și obiceiuri strămoșești.
Până la sfârşitul secolului al IV-lea, Cincizecimea era o dublă sărbătoare: a Înălţării Domnului şi a Pogorârii Sfântului Duh, apoi cele două sărbători au fost separate, Cincizecimea rămânând numai ca Pogorâre a Duhului Sfânt.
Rugăciune Sfintei Treimi – Împărate Ceresc
Rugăciunea este chemarea spiritului care a săvârșit minuni în altarul sufletesc, pentru binecuvântarea lucrurilor și faptelor ce urmează a fi înfăptuite. Amprenta energetică a spiritului poate influența demersul evoluția și rezoluția lucrurilor sau faptelor.
MPotrivit – creștinortodox.ro – Rugăciunea „Împărate Ceresc” nu se spune între Paști și Rusalii, fiind închinată Sfintei Treimi, prima zi în care se spune finnd duminica în care se serbează Pogorârea Sfântului Duh.
„Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietor și Duh al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi și întru Fiul pururea ești Izvor al darurilor celor dumnezeiești, pe care le împărți celor ce vin în întâmpinarea lor, prin care și noi ne-am sfințit în ziua botezului nostru, caută spre rugăciunea robilor Tăi!
– Vino și Te sălășluiește întru noi și curățește sufletele noastre, că să putem a ne face locaș Preasfintei Treimi!
– Așa, o Preabunule, tămăduiește-ne rănile trupești și sufletești, cu ungerea Ta cea atotvindecătoare.- Luminează mintea noastră, că să cunoaștem deșertăciunea lumii și a duhurilor rele, ce bântuie prin ea!
– Revigorează știință noastră, că neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine a face!
– Înnoiește-ne inima să nu izvorască gânduri rele și pofte necuvioase!
-Îmblânzește trupul și stinge cu putereaTa, văpaia patimilor prin care se întunecă în noi Chipul lui Dumnezeu!
– Cu focul divin alungă din preajma noastră: duhul lenevirii, al trufiei, al mâniei, al iubirii de stăpânire și al grăirii necuviincioase!
– Dă-ne nouă duhul dragostei și al răbdării, duhul blândeții și al dreptății, că îndreptând inimile cele slăbite, în genunchii, fără lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci!
– Așa ocrotindu-ne de tot păcatul și împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârșit creștinesc, spre a intră în Împărăția Ta Cerească, să Te slăvim, cântând în vecii vecilor:
Treime Sfânta, slavă Ție!”
Amin!
Rugăciune Cincizecimii
„Doamne, nădăjduind în ajutorul Tău, ne rugăm Ție: păcatele noastre și ale neștiinței nu le pomeni și de cele ascunse, cu știință sau neștiință, ne curățește!
– Nu ne părăsi în vremea bătrâneților!
– Când scade tăria noastră, ajută-ne!
– Mai înainte de a ne întoarce în pământ, învrednicește-ne să ne întoarcem la Ține și caută spre noi cu blândețe și cu har!
– Cumpănește fărădelegile noastre cu îndurările Tale, caută din înălțimea Ta cea sfânta, Doamne, spre poporul care stă înaintea Ta și așteaptă de la Ține multă îndurare!
– Cercetează-ne cu bunătatea Ta!
– Mântuiește-ne de tirania diavolului!
– Întărește viață noastră cu legile Tale cele sfinte!
– Înger păzitor credincios trimite poporului Tău, să ne adune întru împărăția Ta!
– Celor ce nădăjduiesc în Ține, iartă-le toată greșeala cea de voie și fără de voie!
– Nimicește uneltirile vrăjmașului, care vin asupra noastră!
– Curățește-ne cu lucrarea Sfântului Tău Spirit, acum și pururea, în vecii vecilor!”
Amin!
Rugăciune de Rusalii
„Doamne atotputernic, Cel ce ești fără de început, nevăzut, necuprins, de nepătruns cu mintea, neîntrecut și fără de răutate, Care singur ești nemuritor, Cel ce locuiești întru lumina cea nesfârșită, Cel ce ai făcut Cerul , Pământul și toate cele zidite, ascultă rugăciunea noastră!
– Ție ne rugăm și pe Ține Te chemăm, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Tatăl Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri, și s-a întrupat din Spiritul Sfânt și din Maria cea pururea Fecioară și Maică lui Dumnezeu, miluiește-ne!
– Care în cuvinte învățând și prin fapte arătând, când a răbdat patima Sa cea mântuitoare, ne-a învățat pe noi, umilii și păcătoșii robii Tăi, să aducem Ție rugăciuni, cu genunchii plecați, pentru păcatele noastre, mântuiește-ne!
– Împărate Ceresc și Iubitorule de oameni, auzi-ne pe noi în orice zi, când Te vom chema, dar mai ales în ziua această a Cincizecimii, în care, după ce s-a înălțat Domnul Isus Hristos la ceruri să stea de-a dreapta Ta, când ai trimis pe Sfântul Spirit peste Sfinții Apostoli, Care s-a așezat peste fiecare și i-a umplut pe toți de darul Lui cel îndestulător, de au grăit în alte limbi mărețiile Tale și au proorocit credința Ta.
– Auzi-ne pe noi, care acum ne rugăm Ție și adu-Ți aminte de noi, osândiții păcatului și alungă robia sufletelor noastre, iar cu milostivirea Ta ne curățește!
– Primește-ne pe noi, cei ce cădem înaintea Ta și strigăm:
– Greșit-am, Doamne! Iartă-ne!
Amin
Rugă Sfântului Spirit
*Cobori, Doamne, milostivirea Ta în Duhul Sfintei Treimi, cu Har de pace, sănătate și înțelepciue asupra României și poporului creștin!
Dăruiește harul credinței și puterea căinței, românilor care nădăjduiesc în Tine!
Ascultă-le rugăciunile și înzestrează-i pe toți, cu virtuțile tele: credința, blândețea, iubirea, iertarea și spiritul omeniei!
Iartă-le toate greșelile, săvârșite cu voie sau cu neștiința, cu fapta sau cu gândul!
Binecuvântează-i în toate faptele bune și folositoare, să Te slăvească în Sfânta Treime: a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea, în vecii vecilor!
Amin!
Sursa de documentare: Psaltirea
Maria Filipoiu
POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – CINCIZECIMEA
Duhul Sfânt este Puterea înaripată de la Dumnezeu și se coboară pe Pământ pentru a întregii Sfânta Treime
„Voi veți primi o putere când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi.” (Faptele Apostolilor)
„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi s-a auzit în toată casa unde şedeau ei.
Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.
Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum îi îndemna Duhul să vorbească.
Şi se aflau atunci în Ierusalim, mai multe seminții: iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub același cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea a rămas încremenită, pentru că fiecare îl auzea vorbind în limba lui, de parcă ar fi fost o mulțime de persoane.
Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii:
„Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni?
Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, cretani şi arabi, auzim vorbind în limbile lor, lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”
Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii:
„Ce vrea să zică aceasta?”
Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau:
„Sunt plini de must!”
Atunci, Petru s-a ridicat în picioare, cu cei unsprezece şi le-a zis:
„Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!
Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi, ci acestea le-a fost spus prin prorocul Ioel:
„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu: Voi, turna din Duhul Meu peste orice făptură, feciorii voştri şi fetele voastre vor prorocii, tinerii voştri vor avea vedenii și bătrânii voştri vor vorbi prin vise!
Peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor prorocii.
Voi face să se arate semne din cer şi minuni pe Pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum. Soarele se va preface în întuneric şi Luna în sânge, înainte ca să vină Ziua Domnului. Atunci oricine va chema numele Domnului va fi mântuit”. (Faptele Apostolilor 2: 1-21)
„Iar voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului”. (Faptele Apostolilor 1:8)
În urma botezului în Duhul Sfânt, ucenicii au primit capacitatea de-a vorbiri în alte limbi, pe care nu o aveau înainte.
Trebuie menționat că ei se rugau în alte limbi, pe care nu le-au învăţat şi pe care nici nu le cunoşteau cu mintea lor.
Taina rugăciunii Apostolului Pavel
„Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă!”. (I Corinteni 14: 18-19)
Dacă ar fi vorbit în limbi învăţate, ar fi putut să facă şi traducerea, dar este clar că el se referă la limbi diferite, în care vorbeşte, dar pe care nu le poate traduce decât dacă se roagă şi primeşte darul tălmăcirii:
„De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească”. (I Corinteni 14 : 13)
„Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi … ”. (Corinteni 14 : 4)
Efectul rugăciunii este foarte bun, de aceea a şi dat Dumnezeu darul Duhului Sfânt!
Rugăciunea poate fi făcută cu mintea, (gândind ce trebuie spus) sau cu duhul. Apostolul spunea, în primul rând, faptul că el vorbea foarte mult în rugăciunea personală, dar accentua cum trebuie să se comporte în timpul slujbelor Bisericii, un om care are darul vorbirii în alte limbi.
Apostolul Pavel – Faptele Apostolilor (24: 14-16)
„Îţi mărturisesc că slujesc pe Dumnezeul părinţilor mei și cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci. Am nădejdea aceasta în Dumnezeu, pe care au avut-o și ei, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.
De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.”
Apostolul Pavel a scris toate acestea, dar nu au fost botezați în Duhul Sfânt, cei care discută despre o realitate în care cred, dar pe care nu au experimentat-o.
Această atitudine poate fi comparată cu situaţia omului care a citit foarte multe despre conducerea unui autovehicul, dar care nu a condus niciodată un vehicul și e crede capabil să dea lecţii de conducere unui şofer profesionist.
Faptele Apostolilor 4: 20 / Petru şi Ioan :
„ … noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit”
Romani 8: 26
„Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră și ne îndrumă cum trebuie să ne rugăm.“
Apostolul Pavel îndemna:
„Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine să faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi”. (Filipeni 4 : 9)
În Ioan (18: 10-11) putem afla cum era Petru înainte de Cincizecime:
„Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. Dar Iisus i-a zis lui Petru:
„Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat tatăl să-l beau?”
Lui Malhus, în momentul acela tensionat, Petru nu îi citează versete din Biblie:
„Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac bine, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” (Romani 7: 18-19)
„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură, feciorii voştri şi fetele voastre vor prorocii, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor vorbi în vise.
Peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci”. (Faptele Apostolilor 2: 17-18)
„Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit. După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare din pânză de in. Au pus mâna pe el, dar el şi-a lăsat învelitoarea şi a fugit în pielea goală”. (Marcu 14: 50-52)
„Pe când stătea Petru jos, în curte, a venit una din slujnicele marelui preot. Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el şi i-a zis:
– Şi tu erai cu Iisus din Nazaret!
El s-a lepădat şi a zis:
– Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici!
Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cântat cocoşul. Când l-a văzut slujnica, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo:
– Acesta este unul dintre oamenii aceia!
Şi el s-a lepădat din nou. După puţină vreme, cei ce stăteau acolo, au zis iarăşi lui Petru:
– Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia, căci eşti galileean şi graiul tău seamănă cu al lor!
Atunci el a început să se blesteme şi să se jure:
– Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi!
Îndată a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Iisus:
– Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori!
Şi gândindu-se la acest lucru, a început să plângă”. (Marcu 14: 66-72)
„În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis:
– Pace vouă!”
După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă şi Toma era împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Iisus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” (Ioan 20: 19-26)
După ce apostolii sunt botezaţi în Duhul Sfânt, diferenţa se vede imediat după aceea. Dar Luca notează clar, că această îndrăzneală ei o primeau prin rugăciune.
„După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi. Toți s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. (Faptele Apostolilor 4: 31)
Cum să primești binecuvântarea?
Îndrăzneala nu era ceva natural, specific acelor oameni, ci era ceva supranatural, care se primea şi încă se primește, căci Duhul Sfând pe om îl călăuzește. (Faptele Apostolilor 9: 27-29; 13: 46-14; 18: 26; 19: 8; 26: 26)
Duhul Sfânt ne aduce aminte de Cuvântul scris. Petru a citat exact versetele de care era nevoie! Domnul Iisus, spunea:
„ … Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”. (Ioan 14: 26)
Este că pentru a-mi aminti cineva ceva, trebuie să ştiu acel lucru. Nu scrie că Petru nu a avut Biblia la dispoziţie, ci el a citat din memorie toate versetele pe care le-a spus în mesajul rostit în ziua Cincizecimii.
Dar aducerea aminte se face şi prin exemplul personal, prin Cuvântul întrupat în cel care vorbește.
Iar Apostolul Pavel scria :
„Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate bisericile”. (I Corinteni 4: 17)
„Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde, căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri”. (Luca 21: 14-15)
Trebuie să reţinem că Duhul Sfânt nu este o persoană, ci un spirit. În general se accentuează că la rugăciune, credinciosul se poate ruga lui Dumnezeu cu mintea sau prin Duhul Sfânt. Adică El mă învață rugăciunea pe care eu doar o rostesc. Ea este a Lui, dar eu cu voinţa mea decid să-I fac pe plac.
Dar mai există şi alt aspect al lucrării Duhului Sfânt, vorbirea prin Duhul Sfânt. Cuvintele acelea care ne vin pe moment, așa cum este exemplificat în Biblie.
Dumnezeu i-a spus lui Moise, pe muntele Sinai:
„Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.
Moise a zis: „Ah, Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.”
Atunci Domnul S-a mâniat pe Moise şi a zis:
„Nu-i, oare acolo fratele tău, Aaron, levitul ?
Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuşi vine înaintea ta și când te va vedea, se va bucura în inima lui.
Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui și Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui, şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut. El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţine pentru el locul lui Dumnezeu”. (Exod 4: 12-16)
După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi l-au ascultat pe Petru:
„Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh”. (Faptele Apostolilor 2: 37-38)
„Cei ce au primit propovăduirea și au fost botezaţi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete”. (Faptele Apostolilor 2: 41)
SFÂNTA TREIME – TRINITATEA DIVINĂ
Praznicul Sfintei Treimi a fost aşezat a doua zi după Pogorârea Sfântului Duh, când se descoperă oamenilor şi a treia Persoană a Preasfintei Treimi, Sfântul Duh, pentru a arăta că mântuirea oamenilor este lucrarea lui Dumnezeu, Unul după fiinţă, dar care are trei feţe sau ipostasuri, Tatăl, Fiului şi Duhul Sfânt.
Învățătura despre Sfânta Treime este greu de înţeles, spune arhimandritul Ilie Cleopa, dar este spre folosul nostru să înţelegem câte ceva.
Semnificația Sfintei Treimi
„Este absolut necesar să fie cunoscut despre Sfânta Treime cât este cu putinţă omului. Dar oricât am învăţa, nu-i destul căci nici îngerii, nici heruvimii, nici serafimii nu pot dogmatisi şi teologhisi despre Preasfânta Treime, însă toţi suntem datori să învăţăm cât putem”. (Preotul Cleopa).
Persoanele Sfintei Treimi sunt Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Tatăl este nenăscut şi nu are cauză. El este izvorul celorlalte două persoane. Fiul este născut din Tatăl mai înainte de toţi veci, precum se naşte cuvântul din minte, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi Se trimite în lume prin Fiul.
O imagine a Sfintei Treimi suntem noi oamenii care avem minte, cuvânt şi duh, căci suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Creştinul trebuie să fie un locaş al Presfintei Treimi, încă de la încreștinare – botezul. Tatăl se sălăşluieşte mai ales în voinţa noastră. Iisus Hristos sălășluiește în mintea noastră, iar Duhul Sfânt, pe Care Îl primim la botez prin închinare întru Sfânta Treime dăinuie în inima fiecărui creștin.
Traditii şi superstiţii de Rusalii
Credincioşii duc la biserică, în ziua de Rusalii, frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor, care le duc la casele lor și le așează într-un loc special – altarul casei – lângă icoană.
Rusaliile au devenit tot atât de inportantă ca Paștele, fiind ultima din sărbătorile pascale.
Credinţa populară arată că Rusaliile sunt spirite malefice, asemănătoare ielelor, care umblă prin văzduh începând cu a 25-a zi dupa Paști (miercurea) şi provoacă mult rău oamenilor: îi pocesc, îi schimonosesc şi îi înnebunesc pe toţi cei care nu le respectă zilele.
De aceea, femeile nu lucrau nimic în toate miercurile de la Stratul de Rusalii până la Duminica Mare. Pentru a apăra gospodăria de invazia acestor spirite, în sâmbăta Rusaliilor oamenii obişnuiesc şi astăzi să pună la porţi, în foişoare, pe ganguri sau la intrările în case, ramuri verzi de tei, de nuc sau de leuștean.
În sâmbăta Rusaliilor sau “Moșii de vară” (Moșii de Rusalii) se dau de pomană vase de lut sau de porţelan: căni, străchini umpute cu vin sau orez/ griș cu lapte. Alături se pun linguri de lemn împodobite cu flori. Mormintele sunt curățate, tămâiate şi împodobite cu flori din ajun, iar în ziua praznicului morților, lumânările ard pe timpul slujbei.
La porţile cimitirelor se întind mese pline cu colaci şi sticle de vin împodobite cu verdeaţă şi flori şi au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul satului, după care acesta parcurge întregul cimitir pentru a stropi cu vin fiecare mormânt.
Apoi, sătenii îşi oferă unii altora bucatele sfinţite sau le împart săracilor.
Unele ramuri de tei de la Rusalii sunt păstrate peste vară, ca să fie folosite în ritualuri de alungare a furtunilor şi a grindinei, să nu distrugă culturile din grădini.
(Creștin Ortodox)
Începutul credinței este și începutul rugăciunilor către Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pentru creștinii ce nădăjduiesc în Puterea Credintei.
Rugăciune pentru Sfânta Treime
Rugăciunea Sfintei Treimi este purificatoare prin invocarea spiritelor divine – Trinitatea divină: Ratăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Preasfântă Treime, mântuiește-ne pre noi (numele celor pentru care se spune rugăciunea).
Doamne, curățește pacatele noastre!
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre!
Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Sfintei Treimi, acum și pururea, în vecii vecilor!
Amin! „.
*„Tradiții creștine și ritualuri românești”
(Tradiții și ritualuri de Rusalii)
TRADIȚII ȘI RITUALURI DE RUSALII
După Paşti şi Înălţare,
prăznuită-i Cincizecime,
a lui Hristos sărbătoare
numită Sfânta Treime.
Atunci, Tată, Fiul și Duh Sfânt,
prin Trinitate divină,
pin Cer adus-au pe Pământ,
înțelepciune creștină.
Ritual creștin și biblic,
„Moşii” prăznuiți prin vremuri,
adună morții-n pomelnic,
din străbune obiceiuri.
Spre eternă amintire
se slujește de duhovnic,
colivă cu pomenire,
celor duși din timp vremelnic.
Se dau fructe și mâncare
de sufletele morților,
pentru pace și iertare,
pomenindu-i urmașii lor.
Obicei cu datini sfinte
e stropitul câmpurilor,
de boli a fi ocrotite
culturile și rodul lor.
Cine lucră de Rusalii,
e pocit în sărbătoare.
Drama-și duce-n funeralii,
că nu are vindecare.
Revin din mituri străbune:
Rusalii, Vântoase, Iele,
cu apucături nebune
și elan drăcesc în ele.
Prin cântece-n miez de noapte
și prin dansuri de Șoimane
îşi aruncă vrăji nefaste
peste destine umane.
Fiinţe imaginare
în ţinută de mireasă,
când nu-şi găsesc alinare,
fac vremea capricioasă.
În furtună cu grindină
peste câmpuri roditoare
sunt pedepsiți fără vină,
cei ce trudesc pe ogoare.
Dezastru vrând să oprească
sătenii cu preotul lor
fac o slujbă creştinească,
în rugă cerând ajutor.
De Rusalii în biserici
frunze de nuc sfințite,
ce le agață la streșini,
de duh rău a fi ferite.
Sau proaspete rămurele
de tei pun sătenii la brâu
să îi ferească de rele,
duhului rău punându-i frâu.
Din legende cu renume,
zicală se-adeverește:
Cucul nu-şi mai strigă nume,
că vocea îi răgușește.
Iar fetele de măritat,
cu flori sunt împodobite,
când feciorii de însurat
le vor soții sau iubite.
Apoi cu toții se-adună
la horă, în poeniță,
să petreacă împreună,
cei cu aceeași dorință.
Tradiții perpetuate
readuc la sărbătoare
obiceiuri succedate
în dogmele populare.
Că se dezleagă sezonul
la petreceri, nunţi, botezuri,
unde își norocul,
fete şi băieţi prin vremuri.
Prin destine fericite
sau încercări eşuate,
vor duce viaţa-nainte
locuitorii la sate.
Tradiţii şi ritualuri
se-mpletesc la sărbătoare
pe-ale vremurilor valuri
cu legende populare.
Din vol. „Tradiții creștine și ritualuri românești”
Maria FILIPOIU – poet, eseist, exeget, jurnalist UZPR