Oscar Wilde zicea că femeile sunt făcute pentru a fi iubite, nu pentru a fi înțelese. Ca toate lucrurile profunde și acest aforism poate fi interpretat greșit în zilele noastre în care aproape nimeni nu mai crede în iubirea adevărată, făcând confuzie între iubire și sex. Eu am încetat să mai scriu poezii de iubire pentru faptul că nimeni nu mai este interesat de poesis și Templul Cuvântului a devenit o capiște a ”descurcăreților”.
Femeia trebuie iubită pentru că numai femeia în delicatețea ei poate fi mamă, numai ea în sacralitatea ei poate fi prototip al Maicii. Bărbații prin moarte au cucerit imperii. Ei, și? Unde sunt imperiile lumii? Unul câte unul au ost aruncate la gunoi și locul lor nu a fost cu nimic mai presus decât scrierea pe vânt. Dar femeia a cucerit moartea prin sacralitatea vieții ca mamă. O Fecioară a cucerit cerurile și a uimit pe Dumnezeu prin puritatea ei. A vrut să dăruiască lumii pe Fiul Lui și nu a putut, Dumneze fiind nu a putut, fără voia Fecioarei. Așa că a trimis de prin pădurile Lui pe cea mai iubită zburătoare, pe un arhanghel, să bată la ușa de lemn la o căsuță din Nazaret și să întrebe pe Fecioară dacă se învoiește cu voia Atotputernicului.
Femeia e chipul Maicii lui Dumnezeu de aceea este chipul mamei, care prin ea este mai cinstită decât tot neamul serafimilor și heruvimilor. Așa cum nu înțelegi pe Dumnezeu, așa nu înțelegi ființa născătoare de viață a Mamei, și așa cum nu înțelegi o buche din ce e viața în sine, așa nu înțelegi femeia ca obiect de știință, ci te apropii de ea prin iubire. Știința te face doldora de cunoștințe prin disecarea viului, femeia îți oferă înțelepciunea inimii, viața și adevăratul sens cosmic ca soteriologie. O înțelegi numai iubind. Așa a zis Dumnezeu că e natural. cuvântul ”natură” fiind din aceeași obârșie cu ”natus” , natalis” și cu mult umilita cenușăreasă a războinicilor proști creatori de imperii, cuvântul cheie a fiecărei culturi din lume – ”natio, nationis”.
Poate că mulți nu văd nicio legătură între titlul eseului și divagația de la subiect. Nu, eu vorbesc, pornind de la Oscar Wilde, la o parafrază femeie/natură/naștere. Stim totul despre ele în afară de un singur lucru și anume taina cosmogonică a lumii, drum pe care dacă îl vrem ca sens soteriologic trebuie să ne întoarcem a regândi lumea prin iubire pentru că numai iubirea e starea naturală a omului și numai un Dumnezeu poate fi Dumnezeu dacă poartă numele de Iubire.
Stackle Woods face parte dintr-o arie care merită vizitată pentru:
pădurea în sine, care prin 1805, a fost trecută prin foc, pentru a renaște mai frumoasă, apoi ”Heritage Farm”, ”Homer Watson Art Gallery, ”Ken Selling Waterloo Regional Museum”,, ”Huron Natural Area” și ”Homer Watson Park”.
Dragii mei cititori, nu vă deznădăjduiți că nu puteți să mă urmați cu aceași viteză să le vizităm pe toate ci aveți răbdare. Ca să vă sporesc încrederea, șugubăț cum mă știți, am întrebat mai multe persoane din Kitchener cine a fost Homer Watson, vestitul pictor canadian căruia Regina îi cumpăra toate tablourile, și mai mult de 75 la sută îmi răspundeau : ”Cum să nu știm? Este autostrada Homer Watson Blv. care se întretaie cu Bleams Rd, sau cu Ottawa Street! și cu un ton superior mă întrebau: ”But where do you come from?”
Imagine: STACKLE WOODS, Kitchener, Ontario
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..