20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA TĂNASE, CORABIA

SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
ET: M-am născut în comuna Vădăstrița, Județul Olt, într-o familie modestă. Fiind o fetiță numai cu mamă, m-am căsătorit la vârsta de 14 anișori, fără posibilitatea de a-mi termina studiile. Din căsătoria mea au rezultat 4 copii, un fiu și 3 fetițe. Printre alte greutăți ale vieții, am reușit să-mi finalizez studiile și azi sunt absolventă a Facultății de Litere, Univerșitatea din Craiova. De scris m-am apucat în memoria mea, de la vârsta de câțiva anișori. Greutățile și necazurile începuseră să-și pună ampreta pe sufletul meu. Și vă spun cu mâna pe inimă, că îmi văd copilăria pe care am trăit-o, în acest moment, de parcă acum sunt în șirul acelor evenimente. Prin anul 2000 am început să-mi aștern visurile pe hârtie, de unde au rezulatat cinci volume în romanul meu autobiografic, „Tragediile unei Vieți”. De aici încolo au urmat și alte cărți, pe care le-am adunat din vieți reale și acum mă rapotez cu 12 romane, 31 volume de poezii, cu operele mele, în 6 Antologii, cu Jurnalul vieții în 70 de manuscrie și pentru a înveseli sufletele oamenilor am scris și o carte de bancuri, care se numește, „650 de Bancuri de tot râsul.” De prin clasele primare, printre alte îndeletniciri, am început să citesc foarte mult, pentru că mă bătea gândul ca atunci, când o să mă fac mare, am să-mi aștern gândurile, într-o carte. Prin toate romanele pe care le citeam, o viață mai grea ca a mea nu am găsit, în nicio carte. Așa că de atunci am luat hotărârea de a mă face scriitoare. De-ar fi s-o iau de la început, tot același lucru aș face! Mai pot adăuga, că sunt o mamă fericită, cu 4 copii, o bunică cu 10 nepoți și o stăbunică, cu 2 strănepoți.


SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă.
ET: În primul rând, dați-mi voie, să vă mulțumesc pentru frumoasa inițiativă a acestui proiect cultural. Am fost încântată să particip lângă dumneavoastră, un om atât special, pentru a cărui activitate literar-culturală am un respect deosebit. Dacă azi mă aflu în fața dumneavoastră, totul îi datorez doamnei profesor-prozator, Angelica Dumitrescu, profesoara mea Limba Română, care la îndemnul fabulos m-a încurajat și mi-a dat avânt prin a mă raporta la conceptul că sunt o elevă bună, perseverntă și foarte curajoasă.

SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
ET: În anul 2006 am debutat cu primul meu volum, romanul autobiographic „Tragediile unei vieți” în anul 2007, am mai tipărit volumul doi și trei, din același roman, la Editura MJM Craiova, apoi am continuat cu volumul patru, 2016 la Editura Hoffman, Caracal, iar volumul cinci l-am tipărit la Editura Amanda Edit, 2019. Până în prezent am cinci volume, din romanul „Tragediile unei vieți”. În anul 2013 am tipărit cartea 650 de bancuri, de tot râsul, la Editura Hoffman Caracal, tot în anul 2013, am tipărit romanul, „Să nu ne punem în calea destinului”, tot în anul 2013, la Editura Hoffman, am tipărit romanul „Lupta cu moartea”, dedicată soțului meu al doi-lea, Traian, care s-a luptat cu acea boală nemiloasă, cancerul, care a decedat în anul 2010. În anul 2015 am tipărit cartea de proză scurtă „Crâmeie de viață cu talc”, la Editura Sim Art Craiova, în anul 2016 am tipărit cartea de proză scurtă „Crâmpie de viață,” prin contract, la Editura Coresi, București, În anul 2019, am mai editat romanul „Revenirea marii iubirii,” la Editura Amanda Edit București, și în anul 2019, am mai tipărit, romanul „Destine schimbate,” tot la Editura Amanada Edit, București. Iar acum, încep cu cărțile de poezii: În anul anul 2013 am tipărit primul meu volum de poezii, „Poezii de dragoste,” la Editura Hoffman Caracal, în anul 2013 am tipărit volumul doi de poezii, „Ulmul,” La Editura Hoffman Caracal, în anul 2015 am tipărit volumul trei de poezii, „Simfonia ochilor albaștri.” La Editura Sim Art, Craiova, în anul 2016 am tipărit volumul patru de poezii „Mi-am logodit durerea cu pustiul”, la Editura Liric Graph, Brăila. În anul 2016 am tipărit volumul cinci, „Perla sufletului meu”, la Editura VitalPrevent Edit. În anul 2019 am tipărit volumul șase, „Din cer dacă ai coborî,” în anul 2019 am tipărit volumul de poezii „Ulmul din fața casei” în anul 2019 am tipărit volumul șapte, „Un blestem de iubire” și tot în anul 2019 am tipărit volumul opt de poezii „Visuri Frânte”, toate aceste din urmă 4 cărți sunt tipărite la Editura Hoffman Caracal!
Acestea sunt operele mele tipărite până în prezent, fără cele 4 volume de poezii, „Pe cărările sufletului,” volumul numărul nouă, „Mereu caut clipa de iubire”, volumul zece, „Zâmbetul tău parfumul sufletului meu,” volumul unsprezece, volumul de poezii „Ochii tăi de un albastru infinit” volumul doisprezece, ce se găsesc sub tipar, la Editura domnului George Călin Apolon, Urziceni. Romanul „Două inimi, un singur sentiment” se găsește sub tipar la Editura Liric Grph, Făurei.

SMA: Sciitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propia singurătate, fie ea în doi!
ET: Singurătatea, pentru mine, a fost o necesitate pe care o trăiesc cu plăcere, scufundată în operele mele, printre personajele din cărțile mele. Mă las aprofundată de propiile mele trăiri, fără ca gândurile mele să mi le tulbure vreun zgomot. Evit cu adevărat persoane care nu au nimic cu mine în comun.

SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
ET: N-am cuvinte să mă exprim ce s-a produs în sufletul meu! O luam în brațe, o strângeam, nu-mi venea să cred că am reușit, că visul meu de copil mi s-a împlinit!

SMA: Aveți un loc unde să vă așterneți gândurile?
ET: Da, noaptea creez în sufragerie, la biroul meu, spre ziuă dorm câteva ore, iar dimineața mângâiată de razele soarelui, corectez, fac rimă la poezii, că numai aici memoria mea este limpede, și în adierea vântului sunt împresurată de crengile teiului ce mi-a intrat în balcon, la măsuța de scris, iar eu pot să vă spun că teiul din fața apartamentului meu este muza mea, în aproape 31 volume de poezii, pentru că mai am de tipărit încă 19 volume de poezii, ce le am pe calculator, gata de tipar.

SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite? Din bigrafie am aflat că scrieți și Proză! Spuneți-ne, cu cea mai mare sinceritate, Ce iubiți mai mult: Poezia sau Proza? Care dintre cele două v-au adus mai multe satisfcții? În care dintre cele două, vă găsiți ca scriitor?
ET: Am tipărit cu cele de sub tipar 12 Romane, 12 volume de Poezii și din operele mele se mai găsec în 6 Antologii.
Pot să vă spun cu mâna pe inimă, că le iubesc pe ambele la fel! De la colegii mei de condei am primit laude că sunt mai bună ca prozatoare, decât ca poetă. Dar în poezie am putut întotdeauna să-mi exprim iubirile, toate sentimentele, dorințele, suferințele. Ca scriitor, mă simt în ambele genuri.

SMA: În afară de scris, legat de literatură, mai faceți și alceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
ET: În afară de tot ce v-am prezentat până aici, lucrez la „Jurnalul vieții mele”, o lucrare laborioasă, din care am obținut până acum 70 de manuscrise, dar acestea sunt scrise numai de mână. În aceste manuscrise pot fi câteva sute de cărți. Dar sincer, vă comunic, că nu pot în continuare să le mai pregătesc în calculator pentru tipar, că nu-mi perminte sănătatea și nici vârsta. Le las în grija copiilor și a editurilor.
Pentru mine scrisul este o sursă de venit. Fiind autorizată pe vânzări cărți am livrat cu factură, în mai multe Biblioteci din țară, cum ar fi: Biblioteca Națională a României; Biblioteca județeană Alexandru și Aristia Aman Craiova-Dolj; Biblioteca județeană Ion Minulescu Slatina-Olt; Biblioteca orășenească Scornicești-Olt; Biblioteca orășenească Caracal-Olt; Biblioteca orășenească Corabia-Olt; Biblioteca orășenească Dăbuleni-Dolj; Blibioteca comunală Gostavăț-Olt; Biblioteca comunală Băbiciu-Olt; Biblioteca comunală Scărișoara-Olt; Biblioteca comunală Iancu Jianu-Olt; Biblioteca comunală Corbu-Olt; Biblioteca comunală Izvoarele-Olt; Biblioteca comunală Grojdibod-Olt; Biblioteca comunală Dioști-Dolj; Biblioteca comunală Ștefan cel Mare-Olt; Biblioteca comunală Vădastra-Olt; Biblioteca comunală Vădăstrița-Olt; Biblioteca comunală Uezica-Olt; Biblioteca comunală Vișina Nouă-Olt; Biblioteca comunală Vișina Veche-Olt. La Vișina Veche, le-am scris și Monografia; Biblioteca comunală, Brastavăț-Olt, Biblioteca comunală, Bălănești-Gorj.

Am fost foarte fericită și m-au trecut fiori, când în Biblioteca din orașul Corabia, am mers pentru a introduce din alte cărți nou tipărite, când 2 tinere, întrebau unde este raftul cu cărți de Elena Tănase. Atunci, după ce ele au luat cărțile în mână, bibliotecara le-a zis: fetelor, în spatele dumneavoastră este o doamnă.
– Mergeți și vedeți dacă corespunde cu fotografia de pe coperta cărților. Ele mi-au sărit la gât, m-au îmbrățișat și toată energia lor de fericire mi-au transmis-o și am venit acasă, parcă prin aer zburând. De atunci, mai mult m-am ambiționat și mai mai mult, am scris! Am o mare satisfacție, că pot dărui tot ce am acumult în mintea și sufletul meu și am să rămân vie în sufletul cititorilor mei!

SMA: La care editură v-ați tipărit prima carte și de ce o considerați prefrata dumneavoastră?
ET: La Editura MJM din Craiova. Le-am preferat pe toate cele care au avut un preț mai convenabil.

SMA: Participați la evenimente sau Cencluri literare? Sunteți membră a vreunei asociații sau unui grup de creație din România sau din afara țării?
ET: Am participat la multe evenimente și cenacluri literare, chiar și acum de curând, cu ultimile puteri, pentru că sănătatea îmi e pe ultima sută de metri. Sunt membră în Liga Scriitorilor din România. Particip la mai multe grupuri de creație, din România.

SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment public vă adresați?
ET: Da, există piață de desfacere în România. Se scrie foarte mult în țara noastră, La târgurile de carte: București, Craiova, unde am participat și eu, cu ceva ani în urmă, erau vânzări fabuloase, la unele edituri renumite!

SMA: Sunteți o sciitoare consacrtă! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde pot cumpăra cărțile?
ET: Eu, singură, nu mă pot socoti o scriitoare consacrată, ci las la aprecierea cititorilor și criticilor din țara mea. Ca informație despre mine și operele mele mă pot găsi în peste 30 de ziare, din mai multe zone ale țării, iar cărțile le pot cumpăra chiar de la mine din orașul Corabia. Cu modestie vă spun, că sunt laureată a mai multor cocursuri literare, iar scrierile mele au fost publicate în diverse reviste și ziare din România.

SMA: Există scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
ET: Sigur că da, pentru mine a fost cea mai bună terapie sufletescă, așa cum v-am descris-o la începutul acestui interviu. Da, mă simt împlintă și fericită, că am reușit să fac un mare lucru valoros, al sufletului meu, ce alții poate că nici nu-i dă nicio valoare. Ce am observant eu, că atunci, când la unii oameni mai fără cultură, le vorbești despre cărți, nci nu te aud și se uită în altă parte, semn că nu-i intersează. O mare srpriză am avut-o la o lansare de carte, pe 20 aprilie 2016, când domnul director al Bibliotecii „Ion Minulescu” Saltina, la deschiderea evenimentului, a venit cu o carte, pe care mi-a dedicat-o mie, „Femei din Romanați”, în care aveam și eu un medallion în ea, printre cele mai valoare femei din Romanați, culeasă și scrisă de domnul profesor-istoric Dumitru Botar.

SMA: Cum vă alegeți temele sau vă aleg ele pe dumneavoastră?
ET: Tot timpul am scris din vieți reale, întâmplări grele din viața lor, din viața copiilor neajutorați, abuzați de părinți vitregi, multe din viața vecinilor mei, a colegilor de scoală, care m-au rugat să le pun și lor viața pe hârtie. Tot ce m-a impresionat profund din viața femilor și a copiilor maltratați de către soți și părinți, căzuți în patima alcolului. O poveste a unei fetițe, care numai la 5 anișori a fost violată de tatăl vitreg, cu acordul mamei ei, ba mai mult, mama ei o ținea de brațe, privind când individul îi dezvergina fetița. Eu scriu chinurile și suferințele semenilor, dar și fericirea și bucuriile lor.


SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da ce v-ar fi determinat?
ET: Niciodată, nu mi-a trecut prin minte să renuț, la scris. Ba mai mult, după ce-am terminat fiecare carte în parte simt o mare satisfacție și încep alte cărți, alte proiecte, care-mi fac bine sufletului meu singuratic. Cu scrisul îmi țin memoria vie și sănătoasă!

SMA: Considerați necesar introducerea în manualele de literatură a prozei și poeziei contemporane?
ET: Eu zic da, dar totul depinde de toți mai marii, din Cultura Românească.

SMA: Perioada tumultoaasă prin care trecem va afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ.
ET: M-afectat în ambele sensuri. Pozitiv, că m-am izolat de frica virusului, dar am putut să dau viață în acești 2 ani la 20 volume de poezii, din cele 31. Tot în acestă perioadă am terminat un roman care este acum, sub tipar. Negativ, în sensul, că Bibliotecile nu mi-au mai cumpărat cărțile, spunând-mi că nu au bani, decât pentru măști și dezinfectant. Din acest motiv am rămas cu atâtea cărți, fără să vadă lumina tiparului. Cele care sunt acum sub tipar le-am plătit din umila mea pensie.

SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
ET: Să citească cât mai mult, iar dacă au pasiune pentru scris, să-și pună visul pe hârtie, chiar dacă li se pare greu, mai târziu, pot să-și cultive talentul.

SMA: La final de interviu, vă rog lăsați un gând pentru cititori!
ET: Dragi cititori, continuați să faceți lectură, pentru alinarea și liniștea dumneavoastră. Iar pe noi, care v-am dăruit câte ceva din sufletul nostru, să nu ne uitați!


Sibiana Mirela Antoche,
jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI: SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA TĂNASE, CORABIA/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 19 noiembrie 2022