Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » E DUSĂ VREMEA de Ionel Mony Constantin

E DUSĂ VREMEA de Ionel Mony Constantin

suntem atât de muritori

tu tremurai precum o frunză
când te pupam iubito-n zori
fără să facem nici-o brânză

cănd merele-ţi timid le caut
vrând din dulceţa lor să gust
tu mai visezi cântând la flaut
că redevin bărbat robust

dar umbra ta încovoiată
mi-arată c-am îmbătrânit
eşti doar o babă cocârjată
Iar eu un moş hodorogit

în loc să mai resimt plăcere
mă scol să-mi fac un ceai de tei
căci Ana nu mai are mere
Şi nu mai mor de dorul ei

e dusă vremea minunată
când ne plimbam hai-hui sub pomi
azi stand în poala mea plecată
îmi cânţi la flaut şi m-adormi

( Replică-dlui ILIE BÂTCĂ)

 

Facebooktwitterby feather