Evenimentul a avut loc, luni, 17 octombrie la Muzeul municipiului Râmnicu Sărat, în sala unde este o expoziție de grafică realizată de George Georgescu.

D-l director al muzeului Alexandru Măciucă a mulțumit doamnei Irimia Ecaterina care a dăruit 150 de tablouri muzeului și a subliniat talentul deosebit al autoarei cărții, care îmbină arta și literatura și a motivat alegrea acestui loc de lansare, subliniind talentul autoarei. D-l Laurențiu Selegean a scos în evidență valoare creației doamnei Irimia, prezentând opera sa ca o expresie a sensibilității și gândirii progunde a autoarei.

Eu, Ecaterina Chifu, am făcut prezentarea acestei cărți, pe care o reproduc în rândurile următoare.

ECATERINA IRIMIA AUTOAREA CĂRȚII „NEGURA TIMPURILOR”

De ce iubesc cartea aceasta? Are un titlu incitantat, iar pe copertă are reproduceri ale imaginilor grafice realizate de sculptorul George Georgescu, cel care a refăcut coloanele brâncovenești de la Biserica Adomirea Maicii Domnului din Râmnicu Sărat și care are o expozițe numită „FLORI BRÂNVOVENE” în cadrul muzeului orașului nostru. Sunt florile rodirii, ale iubirii, ale perpetuării vieții, reproduse după o piatră funerară a prințesei Ilinca Brâncoveanu găsită în biserica menționată mai sus.

Această carte apare foarte diferită de altele publicate de d-na Ecaterina Irimia, fiind marcată de multă tristețe, cum indică și titlul. Prin negura timpului, lumea se naște și moare, urmând un ciclu istoric prestabilit, marcată de destinul hărăzit de Divinitate. Titlul „Negura timpurilor” m-a dus cu gândul la „Tragedia veacurilor” cartea scrisă de Ellen Wihte în care deplânge soarta omenirii care și-a pierdut credința și trece prin veacuri cu atâta durere și zbucium, căci viața oamenilor este în mâinile celor puternici.

Chiar în dedicația scrisă pe cartea dăruită mie, autoarea își exprimă tristețea: „Împovărați de ideea că toate sunt unice și peste o clipă toate vor cădea în veșnicie, nici noi nu vom mai fi aceiași și vom fi făcut un pas mai mult spre întuneric”.

Este așa de dureroasă această dedicație. Se vede că aripa neagră a războiul își lasă urme în existența noastră și devenim pesimiști, că ne-am pierdut lumina interioară, bucuria vieții despre care autoarea a scris în atâtea pagini.

Cartea are 2 părți: prima este consacrată poeziei și a doua cugetărilor în număr mare – 631 de cugetări (cifrele adunate fac 10, nu întâmplător, căci lumea se măsoară în baza 10, se multiplică la infinit în această bază).

Prima parte are trebui să aibă ca motto un poem scurt, găsit în carte (pagina 27): Fluturele e încântarea ochilor, o floare zburătoare, o picurare vie de curcubeu.

Sunt trei versuri din care unul este titlul, dar concentrează în ele ceea ce numesc eu poezie picturală. Tot sufletul de pictoriță și-a pus în aceste versuri, care nu sunt un haiku, fiindcă nu respectă măsura de 5/7/5 silabe, ca în cazul acestui model de poezie scurtă, dar adună în ele parcă toată frumusețea lumii, formând un tablou unic care produce atâta emoție. Versurile apar ca o stampă japonează și contrastează cu alte poeme din carte care au titluri ce exprimă starea de spirit a autoarei:

Mă șimțeam foarte tristă, Niciodată nu m-am descătușat, În grădină începe să se întunece, Ajuns la o vârstă recpectabilă, Moartea și durerea n-au nicio însemnătate. Chiar dacă le urâm, Ah! Cât de cumplită e amărăciunea ” ș.a

Dar triumful vieții asupra morții este mereu ca un lait-motiv pentru autoare în poemele:Oare grăuntele de grâu, Era ziua în amiaza mare și razele soarelui, Nicio noapte nu fusese atât de frumoasă etc.

Acest contrast între titluri redă tocmai unitatea de contrarii din natură, contrarii ce generează cea mai frumoasă armonie, conform filozofiei antice. Contrastul poetic, cu rezonațe romantice apare în poemul următor: Oamenii care trăiesc în mijlocul naturii /sunt cei mai fericiți/ fiindcă știu să reolve tainele viețiie ca și ale morții /cu o singură îngenunchiere, / în fața a două bețe prinse sub formă de cruce.

Se vede că dispariția unui membru drag din familie (soacra de 103 ani) a făcut-o să fie mai reflexivă, să aprofundeze problemele existenței, ale morții, fapt remarcat și prin lecturarea cugetărilor.

Cugetările trebuie citite cu mare atenție și aprofundate, căci sunt pagini foarte interesante ce ne oferă multă înțelpeciune.

Exemple:„Operele mari se făuresc încet. a fi permanente, beneficiile trebuie să se realizeze treptat.” „Uneori, memoria inimii este mai puternică decât memoria minții.”

Felicit autoarea că ne-a oferit o carte așa de frumoasă și-i urez sănătate și multă putere de muncă pentru noi creații.

Și, pentru că este vorba de „negura timpurilor” propun conducerii muzeului să expună pe holul de la intrare portrete ale persnalităților orașului nostru cu o scurtă biografie, muzeul devenind astfel o școală a educației permanente.

Sper să se realizeze și alte secții ale muzeului, cum ar fi cea de istorie în Casa Lupescu, cea de știintele naturii în Casa lui Traian Săvulescu, cea de muzică, în casa Floricăi Cristoforeanu, cea de etnografie în casa lui Menelaș Chircu, prin ajutorul financiar nu doar al administrației publice, ci și al celor care s-au realizat foarte bine în plan material și pot ajuta orașul natal.

D-na Stela Miloș a scos în evindență valoarea creației literare a doamnei Irimia Ecaterina, o scriitoare prolifică a orașului nostru.

Participanții au fost invitați să vadă o expoziție de fotografii ale actorilor, aflată tot în muzeu, din perioada interbelică, realizată de d-l Mihai Sarca. Am văzut frumsețea actorilor noștri în fotografii ce iradiau lumina chipurilor lor, neștearsă de „negura timpurilor”.

Ecaterina Chifu- Cronici culturale

by

Referinţă Bibliografică

ECATERINA CHIFU: LANSARE DE CARTE LA MUZEUL „OCTAVIAN MOȘESCU” DIN RÂMNICU SĂRAT/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 18 octombrie 2022