PĂMÂNT ROMÂNESC
Îmi iubesc pământul natal, nu pot sta nicăieri, printre străini, mai mult de două luni, paşii mei pornesc singuri înapoi spre ţara mea de care mi-e dor, mi-e dor.(George Enescu – interviu în Neamul românesc)
Pământ românesc, pământ mult iubit!
Câte vieţi, câte vieţi pentru tine-au pierit?
Câte inimi înflăcărate, în floarea tinereţii,
Le-ai primit în sânul tău, jertfa dreptăţii.
Pământ românesc, pământ drag al meu!
Te cuprind în suflet mereu, mereu,
Te port în gând, cum port trecutul tău,
Istoria zbuciumată a neamului meu.
Eu văd ochii celor ce-atât te-au iubit,
Chipul celor ce pentru tine s-au jertfit,
Să fim Românii uniţi într-o singură ţară
Şi limba română să ne fie comoară.
Pământ românesc, străvechi pământ!
Cu toate spicele mişcate de vânt,
Te înclini adânc în faţa Domnului,
Mulţumind pentru unirea neamului.
Pământ de dor, pământ românesc!
Câte flori dragi la noi înfloresc!
Câte frumuseţi aici strălucesc!
Cât de mult copiii tăi te iubesc!
Pământ românesc, fii binecuvântat!
SUFLETUL ROMÂNESC
Sufletul românesc e cea mai mare minune a Istoriei. Zeci de neamuri străine l-au hărţuit şi l-au schingiuit; veacuri multe a gemut sub multe stăpâniri vrăjmaşe; popoare falnice s-au stins, împărăţii trufaşe s-au prăbuşit în jurul lui şi peste dânsul: nimic nu i-a putut zdruncina credinţa în soarta lui şi, când a venit ceasul, s-a înfăţişat lumii mai unitar, mai sănătos, mai încrezător ca orice alt neam. Graniţele silnice, care ne-au ciopârţit sute de ani, n-au fost în stare să ne atingă inima. (Liviu Rebreanu – Citatepedia.ro )
În noi, înfloreşte mereu Sufletul Românesc,
În noi, s-aprinde iubirea de pământul strămoşesc,
Din noi, pornesc cântări către Tatăl Ceresc,
Imn de pace pentru neamul românesc.
Sufletul Românesc are Har Dumnezeiesc,
Are multă duioşie, frumuseţe, bucurie.
Sufletul Românesc are izvor ceresc,
Are multă profunzime, dor, armonie.
Sufletul Românesc are iubire de neam,
Sufletul Românesc are iubire de ţară,
În el, se-aprind seara stelele-n ram,
Din el, izvorăşte dulcea primăvară.
Sufletul Românilor poartă dragostea străbunilor,
Sufletul Românilor are strălucirea munţilor,
El este ca susurul cristalin al izvoarelor
Şi reflectare-n oglindă infinită a cerurilor,
În sufletul Românesc idealuri înfloresc:
România Mare, ca o inimă-floare,
Limba română – a patriei cunună,
Pe veci aici stăpân – Poporul Român!
MĂRIRE ŢIE, POPOR ROMÂN!
Eu, din români îmi trag sorgintea. C-o sfântă dragoste-i iubesc şi, pentru tot ce-i românesc, oricând, şi braţele şi mintea
şi sufletul mi le jertfesc.(B. P. Hasdeu – Citatepedia. ro)
Mărire ţie, mărire ţie, popor român!
Mândru de al tău nume, de pământ străbun,
Ridică azi fruntea către Dumnezeu!
Să fii în veci unit, drag popor al meu!
Ai trecut prin vremuri cu-atâtea dureri,
Ai înfruntat curajos alte de multe necazuri,
Dar speranţa ţi-a dat mereu visul nemuririi,
Dorul de viaţă şi marea putere a iubirii.
Popor român, drag popor mult încercat,
Să fii de Dumnezeu mereu binecuvântat!
Azi, tu porţi în inimă o caldă lumină:
Visul de unire a înflorit în orice inimă.
Să facem poduri de flori, de cărţi, de inimi,
Poduri de artă, de iubire, între toţi Românii!
Să fim iar uniţi, toţi Românii în Dacia Mare!
Uniţi, înfrăţiţi, iubitori, sub acelaşi soare!
Mărire ţie, mărire ţie, popor român!
Mândru de al tău nume, pe pământ străbun,
Ridică azi fruntea către Dumnezeu!
Să fii în veci unit, drag popor al meu!
by