Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Ecaterina Chifu: PELERINAJ LA SFÂNTA PARASCHEVA

Ecaterina Chifu: PELERINAJ LA SFÂNTA PARASCHEVA

PELERINAJ LA SFÂNTA PARASCHEVA

Cu mari emoții am plecat în pelerinaj la Sfânta Parascheva de la Iași, din Râmnicu Sărat, în splendidele culori ale răsăritului de soare în această localitate de câmpie.
Numai cei ce nu iubesc acest oraş îl văd în culori sumbre, căci nu au sensibilitatea de a vedea frumuseţea apusurilor de soare de la Râmnicu Sărat care auresc toată valea râului, unice în România, din cauza condensării straturilor atmosferice la interferenţa dintre câmpie şi dealuri, nu simt mirosul de zăpadă ce vine dinspre Carpaţii de Curbură, nu cunosc jocul de umbre şi lumini ce aleargă peste culmile îndepărate, nu respiră pacea şi liniştea oraşului de la răscrucea de drumuri ce se ridică sub cerul înalt de un albastru infinit, un albastru viu şi luminos. În goana autocarului foarte confortabil, am trecut prin Focșani, Bârlad și am tresărit, când am auzit un pelerin zicând: „Iată statuia lui Ștefan cel Mare!” Da, era acolo sus, la capătul multor trepte, domnitorul mândru și falnic pe calul său. Statuia s-a înălțat pentru a comemora bătălia lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt, înainte de intrarea în Vaslui. Priveam prin geamurile fumurii ale autocarului și regăseam același piesaj specific Moldovei întregi, când am fost la Chișinău, la Cogresul de Eminescologie, în septembrie, 2023, că să susțin proiectul meu: „Luceafărul în patrimoniul UNESCO” și să fac o prezentare a traducerii realizate de mine:„Luceafărul în limba franceză”. Alternanța deal-vale, specifică plaiului mioritic, cum a scris Lucian Blaga, m-a impresionat. Cine a spus că Moldova este săracă nu a respectat adevărul. Moldova este la fel de bogată ca toate regiunile țării, pretutindeni vedeam holdele aurii, lanuri de porumb și floarea soarelui și dincolo de satele cu case noi pe culmi, pădurile. De ce nu valorificăam toate aceste bogății să șe fie mai bine Românilor eu nu pot înțelege.

Primul obiectiv a fost Mânăstirea Hadâmbu, care are o biserică veche de la 1659, fiind construită de boieriul Iani Hadâmbu, la îndemnul domnitorului Dimitrie Ghica. Mânăstirea este la 30 de kilometri de Iași și are 4 hectare în proprietate. Se ajunge la ea dinspre Vaslui printr-o pădure deasă prin care șerpuiește o șosea asfaltată, apoi printre pajiști cu copaci mari ca în poienile de la Mânăstirea Ciolanu. Pe lângă vechea biserică înconjurată de ziduri înalte unde se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și care se numește „Nașterea Maicii Domnului” s-a construit și o altă biserică nouă cu numele „Acoperământul Maicii Domnului”, locul unde se oficiază slujbele religioase.
Impresionează turnul de clopotniță de la intrare și zidul de incintă, biserica veche „Nașterea Maicii Domnului” cu ziduri groase și ca și incinta fortificată la fel de veche, noua Biserică „Acoperâmântul Maicii Domnului” mai vastă și frumos împodobită, dar și întreg amsamblul mânăstiresc care are în afara chiliilor situate într-o clădire stil fagure, plină de flori la balcoane, așezamânt social-filantropic și spații de cazare pentru credincioși. Fiind sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel peste întreg acest spațiu răsuna glasul preotului, ca o chenare a lui DUMNEZEU.
În biserica veche era icoana făcătoare de minuni unde poposeau șiruri lungi de pelerini. Rugăciunile pentru vindecarea de cancer ne-au infiorat..Ele se ridicau spre cerul de o puritate rar văzută vara și se răspândeau pe tot cuprinsul mânăstirii.
Ajunși la Iași, ne-am dus la Mânăstirea Vlădiceni, unde părintele Calistrat a ținut o slujbă pentru pelerini, am fost unși cu mir și ni s-a oferit ulei sfințit. Biserica mare este ridicată pe locul unde în anul 1415, Alexandru Cel Bun și Mitropolitul Iosif Mușat au întâmpinat moaștele Sfântului Ioan din Trapesaunt de la Cetatea Albă în drum spre Suceava.
Cu ce emoție am pătruns în Sfânta Catedrală Metropolitană unde, în liniște ne-au dus la racla cu moaștele Sfăntei Parascheva. Când eram aproape de ea, un imn de slavă a răsunat sub înaltele bolți ale vastei catedrală. Pereții cu marmură cenușie aveau ornamente sobre, exceptând capitelurile auite și frumusețea catapetesmei. M-a impresinat mult icoana Sfintei Parascheva, cu figura ei atât de curată, de modestă. Ea, care a dat averea săracilor, acum aduce mângâiere atât de multor oameni. Vedeam evlavia, încântarea de pe fețele credincioșilor și le înțelegeam sufletul. Speranța în ajutorul Sfintei Parascheva este atât de mare. Abia aici, lângă ea, am înțeles de ce an de an mii de credincioși aleargă la ea de Ziua Sfintei. Ea, „cea degrabă ajutătoare” se apleacă asupra necazurilor și suferințelor atâtor oameni. Am ieșit de acolo mai senini, cu inima mai ușoară că dispăruse și teana că ne bântuie un război cumplit. Eu am vizitat muzeul de la Mitropolie situat în fața „Bibliotecii Bartolomeu Anania” și, cum era închisă fosta clădire a Mitropliei unde aș fi vrut să îngenunchez în fața mormântului șui Alexandru Ioan Cuza, cel mai iubit domnitor român, am intrat în Biserica „Trei Ierarhi” care era în enovare, locul unde se află acum mormântul lui Cuza și în Palatul Culturii unde am vizitat muzeul de artă cu tablori realizate de Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady ș.a.
Nu pot descrie cu ce sentimente și emoții am pătruns în Grădina Copou, lucul pe unde Mihai Eminescu și Veronica Micle și-au unit sufletele. De emoție, să nu calc pe minunatele sale versuri scrise pe mozaicul din fața statuii poetului, am fotografia statuia lui de departe, statuia Veronicăi Milcle și ale altor oameni de cultură ieșeni. Nu am fi plecat din aces loc edenic, cu multe, multe flori și pajiști atât de verzi une ieșenii se relaxau, ca „în dulcele târg al Ieșilor” dar era târziu.
Ultimul obiectiv vizitat a fost frumoasa mânăstire Bujoreni, pe drumul de întoarcere, nu departe de Vaslui. Se ajunge la ea oe un drum de cinci kilometri străjuit de ambele părți de copaci înalți printre care am zărit un apus de soare sângeriu.
Frumusețea aceastui lăcaș sfânt impresionează pe toți pelerinii. În parcul din incinta sfintei mânăstire era bustul lui Ștefan cel Mare, semn al trecerii sale prin aceste locuri. Biserica veche, atestată documentar de la 1602 are stilul arhitectonic specific moldovenesc iar cea nouă este frumoasă ca o mireasă, cu podoaba de dantelăriei în lemn alb foarte frumos sculptat. Nu ne înduram să ne despărțim de un bun călugăr ce ne învăța să ne rugăm așa:„Mulțumesc, Doamne pentru necazurile pe care mi le-ai dat, ele sunt urmarea faptelor mele. Doamne, pomenește-mă în împărăția Ta!”
Am ajuns ăn Râmnicu Sărat și nu am simțit oboseala acestei excursii de o zi, căci purtam cu noi bucuria sfântă ce o afuce credința în inimi.
Mulțumim organizatorilor: Simona Bîrlă și soțul dumneaei.
Alte excursii la fel de reușite urez toturor.
Ecaterina Chifu, membră UZPR
Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.