ETERNITATEA  IUBIRII, EDITURA UZP, 2024

Motto:

TU EU, O ETERNITATE

Tu – Eu, o eternitate,

o eternitate de iubire…

Tu – Eu, aceeaşi entitate,

o entitate-n contopire.

Tu – Eu, o fericire,

o fericire-n unire.

Tu – Eu, o speranţă,

o speranţă-n devenire.

Tu – Eu, o visare,

o visare-n adorare.

Tu – Eu, aceeaşi inimă,

O inimă atât de mare…

Tu – Eu, un dor nesfârşit,

un dor profund,  împlinit…

Tu – Eu, un paradis abia zărit…

Tu – Eu, oare când am trăit?

(Ecaterina Chifu  – TOI-MOI, UNE ÉTERNITÉ/

TU EU, O ETERNITATE – Editura Speranța, 1999)

1. POEMELE IUBIRII

POEZIA – LUMINA VIEȚII

Atâta lumină adunam în tinere inimi,

Că întregul univers străluminam senini,

Poezia – lumina vieții, înflorea în noi,

Îndrăgostiți în primăvara vieții-n doi.

Ce frumoasă era vara în țara de dor!

Nu știam durerea, nici umbra de nor.

Ce senin era cerul! Îmbrăcați în azur,

Lăsam în palmele iubirii sufletul pur!

Sorbeam din cristalele apei scântei,

Mângâiați de soarele toamnei târzii,

Mâinile ni le uneam, arcuind adieri

Ce vibrau intens, sub viorile pădurii.

Albul zăpezii ne purifica, eram îngeri,

Nu ne pierdeam în cumplite frângeri,

Că puterea iubirii era scut pentru noi,

Urcând până la cer speranțele-n doi.

Chipul ne înflorea, iluminat, fericit,

Cu visele toate, noi, zburând la infinit,

Peste mările durerii, cu dor nesfârșit,

Săvârșeam nuntirea în raiul iubit.

Am rupt negre file din cartea tinereții,

Ne-am pierdut unul de altul, iubire,

Ne-a rămas doar poezia – lumina vieții,

În amintiri ce sporesc fugara fericire.

INFINITA IUBIRE

Aduceai tot azurul în ochii tăi-floare,

Îmbrățișați, sub teii aromiți de-nserare,

Mergeam prin aurul apusului spre mare…

Aripi mari aveam, când mi-ai dat sărutare…

„Ești suflet în sufletul meu, ești prea iubit!”

„Ești totul pentru mine, tu  mă faci fericit!”

Șoaptele le duceau lin valurile albastre,

Între marea-n spume și luminoase astre.

Te respiram în briza aducând dor de infinit,

Simțeam cum, prin vremi, ce mult ne-am iubit,

Vibram la mângâierile tale și adunam în mine

Amintiri dragi, care să-mi lege viața de tine…

.

Ce farmec răspândești tu, de nu te mai pot uita?

Cine îți dă mereu puterea de a iubi, de a fascina?

Cum poți, iubite, să înfiori profund sufletul meu,

Un suflet care dorește să fie pereche cu al tău?

Tot aerul din jurul nostru era încărcat de iubire,

Pe raze vii, luna își lăsa în mare clara strălucire,

Iar noi ridicam spre cer mâinile, în rugăciune,

Fericiți, dorind infinită iubire, o dulce minune.

Inimile noastre înfloreau, înfiorate de-o simțire

Cum nu a mai fost alta pe lume. Păstram amintire

Serile la malul mării ce ne vrăjea și ni se dăruia,

Iubirea trecea dincolo de timp și ne ilumina.

Inima mea se regăsea în inima ta iubitoare,

Ardeam precum focuri vii pe țărmul de mare,

Raze de iubire porneau spre bolta albastră,

Scriam pe cer și pe valuri iubirea noastră.

„Să plutim, îmbrățișați pe aripi de iubire!

Să strălucim peste a lumii nermărginire!

Iubirea să sporească a noastră fericire,

Să dea frumusețea sens vieții în devenire!”

IUBIRE, DOAR IUBIRE

Am așteptat iubirea cu sufletul de crini,

Ce drag mi-ai fost, când eram doi copii!

Eram o primăvară înflorită, tu un dor,

Îmi dăruiai dragostea senin și visător.

Aripi aveam, vibrând mereu de fericire,

Umpleam tot orizontul cu-atâta iubire…

Prin iubire, destinul ne-a unit viețile,

Am înfruntat tristeți, am avut bune zile.

Am înălțat imnuri pe veșnice altare,

Să ne apărăm dragostea, albă floare.

Prin ani, tot mai mult noi ne-am iubit,

Erai un vis frumos, eu, un dor infinit.

Ce daruri a pus cândva Domnul în tine,

De m-ai făcut să vibrez de aleasă iubire?

Ce minune s-a săvârșit sub bolta senină,

De mi-ai răspândit în suflet atâta lumină?

Treceam prin munții de dor, fără-ntrebări,

Cu buzele fremătânde de calde sărutări.

Ce puternici ne făcea pe amândoi iubirea!

Nimic nu mai avea mare preț ca fericirea

De a fi împreună, de a ne spune:  „Te iubesc!”

Sub căldura ochilor simțeam că înfloresc,

Îți îmbrățișam sufletul și-ți dăruiam alinare,

Să nu cunoști durerea, nici zilele amare.

Iubire, doar iubire, striga sufletul meu,

Iubire, doar iubire primea sufletul tău,

Noi doi ne dăruiam oceane de priviri,

Nu aveam deloc timp de alte amăgiri.

Sorbeam marea lumină a frumuseții,

Arși de profund dor, în anii tinereții,

Iubirea ta, iubirea mea, flori din rai,

Iubirea aripi line avea în luna lui mai.

JOCUL IUBIRII

Ești mângâierea valului de mare.

Ești steaua strălucitoare ce apare.

Ești vântul ce adună norii în zare.

Ești freamătul pădurii în legănare.

Ești floarea albă, gingașă a reginei.

Ești lumina vibrând pe albul zăpezii.

Ești inima mea arzând mereu de dor.

Ești dorul din sufletul meu iubitor.

Ești bucuria din fiecare frumoasă zi.

Ești speranța care veșnic în noi va fi.

Ești aripa albă ce mă poartă pe valuri.

Ești iubirea ce mă așteaptă pe maluri.

Ești gândul meu ardent, fascinat de tine.

Ești visul meu drag repetat nopți și zile.

Ești ființa ce m-a făcut să trăiesc intens.

Ești dragostea ce-mi dăruie un univers.

Ești fericirea la care amândoi am visat.

Ești tot ce am dorit, ești tot ce am sperat.

Ești frumusețea ce mi-a făcut viața senină.

Ești perechea mea care-mi dăruie lumină.

Ești tu, perechea mea căutată prin vremi.

Ești tu, un alter-ego ce prin ani mă chemi.

Ești tu, ești sufletul meu pereche cu al tău.

Ești cel ce trăiești în inimă mereu, mereu.

Ești iubirea ce trece și dincolo de moarte.

Ești dorința iubirii ce ajunge în eternitate.

DOR DE DINCOLO DE TIMP

De ce arde în noi dor infinit de ce n-am trăit,

Dor de dincolo de timp, de tot ce am iubit,

Ne-am ales dintr-o privire, să fim fericire,

Ne mistuie atâta iubire în a lumii pieire…

Îndepărtat iubit, cu albastre stele-n privire,

Venit din spaţiul nesfârşit, să-mi fii bucurie,

Tu ai putea face să dispară a lumii durere

Sau nu vor mai fi nici ani, nici omenire?

Un dor imens străbate a lumii înflorire,

Dincolo de spaţiu şi de timp este iubire…

Vom fi nedespărţiţi chiar şi în moarte,

Nimeni şi nimic nu ne mai departe…

FĂRĂ TINE

Fără ochii tăi, sufletul meu ar muri,

Fără dragostea ta, totu-n mine s-ar frânge,

Fără dorul tău, fiinţa mea ar pieri,

Fără sufletul tău, sufletul meu n-ar rezista,

Fără-nţelepciunea ta, viaţa mea n-ar exista.

De ce n-ai înţeles toate acestea

Şi-ai rămas departe de mine mereu

Şi-n orice zi, în orice ceas, iubirea mea,

Eu simt că moare sufletul meu?

NU TE POT ATINGE…

Te-am pierdut… te-am pierdut în Împărăţia Verde,

Prin ceţuri îngheţate cum aş putea ajunge la tine?

Să te privesc, să te ating nimeni nu mă mai lasă,

Suntem despărţiţi, despărţiţi prin legea nemiloasă.

Mi-e dor de glasul tău, de căldura mâinilor dragi,

Mi-e dor de sufletul tău ce ardea în nopţile lungi,

Când tu vibrai de iubire, ca o flacără vie, nestinsă,

Eu eram ecoul pierdut pe-albastra zare necuprinsă.

Dar nu te mai pot atinge, prea devreme ai dispărut,

Şi nu ştiu cui să-mi strig durerea. Cât te-am iubit,

Că nu mai am putere, nici lacrimi să te plâng,

În neant mă pierd, mă pierd şi nu ştiu cine sunt…

TE ÎMBRAC ÎN ZĂPEZILE
SUFLETULUI MEU

„Te îmbrac în zăpezile sufletului meu,

Pe zarea luminoasă tu ești un curcubeu,

Te chem mereu din depărtările albastre,

Fii mireasa mea, minunea casei noastre!”

„Iubitule, din oceanul necuprins, de gheață,

Focul iubirii tale infinite îmi redă iar viață,

Aș vrea să vin la tine, puternic să te strâng,

Să râd de bucurie, să te sărut, să plâng…

Eu am plecat departe de cerul țării mele,

Cu trupul tremurând, ochii cu lacrimi grele,

Tu ai rămas, iubite, vis pur, cu aripile frânte,

Destinul implacabil cine poate să-nfrunte?”

Ce crud este destinul care-acum ne separă,

Eu nu-mi găsesc aici locul, în străina țară,

Mi-e dor de tine și-aș vrea să fiu iar acasă,

Iubirea ta să mă facă atâta de frumoasă…”

„Aștept o primăvară cu cerul plin de flori,

Nopțile cu lună plină, să simțim dulci fiori,

Vom fii iubiți și ocrotiți de Domnul Sfânt,

Uniți vom fi pe veci, prin sacrul jurământ…!

MAI DĂ-MI TIMP, IUBIRE, DĂ-MI TIMP!

Mai dă-mi timp, iubire, dă-mi timp!

Încă nu am semănat cu maci toţi norii,

Nu mi-am purtat paşii printre crinii albi,

N-am sorbit nectarul din pomii înfloriţi,

Nu ţi-am spus că ochii tăi sunt atât de vii…

Nu pleca iubire, rămâi lângă mine, rămâi!

Mai dă-mi timp, iubire, dă-mi timp!

Cât dor mi-este de tine în orice anotimp!

Aş vrea să fii aproape de mine mereu,

Să te simt vibrând ardent în sufletul meu,

Strălucind, prin iubire, ca o roşie floare,

Sporind cu fericire a lumii splendoare.

Nu am să las îngerul negru să te ia departe,

Eşti iubita mea, prin ceaţa-acestei lumi,

Aş lumina cu ochii tăi tot cerul de iubire,

Te-aş strânge-n suflet ca pe-un trandafir,

Mireasmă rară peste neguri şi lumini

Şi-ai înflori din veac în veac frumoasă…

Iubirea ne îmbracă în raze – curcubeu,

Iubirea ne dă puterea să înflorim mereu,

Să sporim a lumii vibrantă frumusețe

Cu sufletele noastre, flori de tinerețe.

REVERII ÎN CULORI

Răsare luna liniștită, se-nalță-n ceruri,

Crepusculul lasă rubine pe tărmuri,

Spuma argintie se risipește în valuri,

Pe nisipul plajei doar urmele noastre,

Veșnic îndrăgostiți sub înaltul astru.

Răsare luna albă și urcă încet pe cer,

Peste valuri se aude un străgăt stingher,

Privim înbrățișați a mării nemărginire,

Cu sufletul tot mai încărcat de iubire.

Cărări de argint așterne luna pe cer,

Mi-ești drag și te simt atât de aproape,

Aș vrea să ne fie viața numai iubire,

Mereu să sporim a noastră fericire.

VEȘNICA FRUMUSEȚE

Aştept mângâierea unui gest neterminat

şi dulceaţa viselor ce m-au înfiorat,

nimic nu mă poate mâhni niciodat’

căci iubirea ta îmi dă speranță.

Am dorinţa arzătoare a veşnicei frumuseţi,

dulcea speranţă a unei iubiri infinite,

îndrăgesc o inimă tandră, iubitoare,

sub coroane de arbori în floare.

Autoare:ECATERINA CHIFU VOLUMUL DE POEZII „ETERNITATEA IUBIRII” EDITURA UZP, 2024

by

Referinţă Bibliografică

Ecaterina CHIFU: Poezii ( din vol. „ETERNITATEA  IUBIRII”, EDITURA UZP, 2024)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 aprilie 2025