Motto:
„Aspirãm mereu spre perfecţiune si nu ştim dacã o putem atinge vreodatã. Ea este asemenea pescãruşului alb ce se înaltã peste strãlucirea mãrii nesfârsite. Perfecţiunea rãmâne zborul nostru spre absolut, un zbor spre adevãruri eterne, spre frumuseţi ideale, spre vise intangibile. Orice fiinţã care poartã în ea vise mãreţe sperã cã ele se vor realiza, deşi drumul este anevoios, cãci este dirijatã chiar de lumina ce o dau visele“. (n.a)
Cine a apărut în minunata Ţară a Luanei, a copilărit „Pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai” (Mioriţa) s-a îmbrăcat în frumuseţea meleagurilor prin care a trecut „feciorul de împărat cel cu noroc la vânat” din basmul lui Alexandru Odobescu, a simţit vibraţiile luminii ce cade ca o binecuvântare din cer pe pământ.
Încărcată de lumină locurilor natale, trec prin viaţă, dăruind „lumină din lumină”, făcând din perlele gândirii şi simţirii mele adevărate nestemate ce trec prin spaţiu şi timp, să fie mare bucurie şi învăţătură pentru semenii mei.
Sorbind lumină din slove şi învăţătura de la dascăli buni, am devenit şi eu o cupă de lumină din care am dăruit copiilor înţelepciune, cunoaştere, frumuseţe, bucurie. Am făcut parte dintre cei aleşi să dea tot ce este mai bun în mintea şi sufletul lor multor generaţii.
Ei sunt şi vor rămâne acele spirite care îşi lasă în timp comoara lor de lumină, iubire şi înţelepciune, sunt crengile de aur care dau roade peste ani şi ani, flăcări vii care ard pe altarul ştiinţei, al şcolii româneşti.
Şi, ce este mai frumos decât să-i înveţi pe copii limba în care s-au născut, să-i faci să descopere armonia, frumuseţea şi muzicalitatea dulcelui grai românesc.
Cu lumina dragostei de frumos, le-am vorbit de Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu, poetul care va rămâne in conştiinţa poporului nostru ca un suflu viu, căci aura spiritului eminescian este veşnică, veghind asupra noastră din spaţii astrale.
El este un adevărat Fiu al Luminii! Mesajul său liric se materializează în esenţe umane de încântare şi înfiorare în faţa frumuseţii, sensibilităţii şi armoniei poeziei sale, căci adâncurile sufleteşti ale poetului uimesc mereu, prin acel inefabil şi mister ce învăluie fiinţa care a creat o opera nemuritoare. Cuvântul în poezia sa are o magie unică, irepetabilă. Starea de vibraţie ce ne-o dă trăirea estetică, citindu-i versurile, face să ne transpunem în universul mirific al poeziei sale. Rămân nemuritoare versurile eminesciene: „Pân’ ce izvorăsc din veacuri stele una câte una/ Şi din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna.”(Scrisoarea III); „La steaua care-a răsărit/E-o cale-atât de lungă,/Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă.” (La steaua) Eminescu rămâne alături de marii poeţi ai lumii, prin opera ale cărei rezonanţe străbat meridianele, fiind îndrăgită şi apreciată de atâţia iubitori de frumos.
Eminescu cel străluminat de harul luminii divine, Magul călător în stele, ne-a lăsat versuri inegalabile prin frumuseţea lor care trebuie să fie izvor de cunoaştere a timpului şi a spaţiului în sufletul elevilor: „Porni luceafărul./ Creşteau în cer a lui aripe,/ Şi căi de mii de ani treceau,/ În tot atâtea clipe./ Un cer de stele dedesubt,/ Deasupra-i cer de stele – /Părea un fulger ne’ntrerupt/ Rătăcitor prin ele./ Şi din a chaosului văi, /Jur împrejur de sine,/ Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,/ Cum izvorau lumine.” (Mihai Eminescu – „Luceafărul”)
(Premiul I, secţiunea eseu la selectarea pentru antologia Fiii luminii, publicată de Liga scriitorilor filiala Buzău)
Avându-l pe Eminescu în suflet, nu mai suntem nicicând singuri, căci purtăm cu noi o bogăţie rară, cea mai de preţ comoară a limbii române, opera unui astru nemuritor, ce va străluci pe firmament, cu o blândă lumină, iradiind prin veacuri frumuseţe şi armonie.
Şi câte alte pagini literare de o frumuseţe rară nu au făcut să vibreze sufletele copiilor? Exemplu: „Piere în jocul luminilor/saltul de-amurg al delfinilor/…Soarele, lacrima Domnului,/ cade în mările somnului.” (Lucian Blaga – „Asfinţit marin”)
Pentru învăţarea limbii române, corectă, logică, rapidă, am realizat trei auxiliare didactice, căci doream să fiu ca semănătorul ce pune bună sămânţă care să rodească în mintea tinerei generaţii, dăruind „lumină din lumină”, preţioasa învăţătură.
Iubesc mult verile, ele aduc miracolul luminii ce se revarsă dulce în noi, făcându-ne conectaţi la marele Demiurg. Îmi place să privesc lebedele albe care plutesc peste lacul în flăcări.
Văd în apele timpului, urcând încet corabia vieţii, corabia speranţei. Din spaţii astrale aud vocea destinului, pecete pe suflet.
A fi scriitor/scriitoare este o onoare, o mare onoare, pentru care niciun sacrificiu nu mi se pare prea mare. Am scris şi poezii în română şi franceză pentru a ajuta la sensibilizarea sufletelor adolescentine, într-un volum care se încheie cu versurile: „Numai sufletele pure/ unite-n iubire/ Ştiu cã, lumina ce izvorăşte din ele /poartã esenţa divinã// ea transfigureazã totul/ iluminând, la infinit,/ tot ce însemnã iubire.” (.n a.)
Am publicat şi un volum ce cuprinde rugăciuni în versuri, pentru a transmite mesajul iubirii de Dumnezeu. Lumina strălucitoare a iubirii de Divinitate şi de semeni va pătrunde în sufletul celor ce vor îndrăgi versuri ca acestea: „Doamne! Dumnezeule! Adu-ne lumini din cerul înalt!/ Dă-ne bucurii pe plaiul ţării drag!/ Adu-ne puterea de a ne regăsi! /Dă-ne îndemnul de a ne iubi!” (n. a.)
Din lumina dragostei faţă de ceilalţi, m-am servit de cuvinte, ca, prin arta scrisului, să dăruiesc fericire celor ce iubesc mult cărţile.
Creatorul de literaturã este un ales, el, dacã pune suflet în ceea ce scrie, mult suflet şi acea scânteie divinã ce-l face unic, va crea o operã durabilã.
De ce scriem? Nu din vanitatea de a lăsa un nume pe o carte sau din dorinţa de a culege un strop de nemurire. Nevoia de a scrie este un imbold copleşitor la mulţi creatori de literaturã. Ei vor «sã se comunice» şi «sã comunice» cu alţii, cum afirma Tudor Vianu.
Bucuria creaţiei este unicã, indescriptibilã, iar satisfacţia scriitorului este şi mai mare, dacã este dublatã de bucuria lecturii, de conştiinţa cã scrierea sa aduce o stare de fericire în inima si mintea cititorului.. Binecuvântat fie creatorul/creatoare acelei opere! Harul pus în acei creatori care, prin scrisul lor, aduc în luminã idei, sentimente, informaţii, tot ce fascineazã spiritul, este de naturã divinã.
Nu am vrut să se risipească toată frumseţea adunată în mine prin ani şi am scris cărţi de călătorie:. Astfel, orice lector se poate bucura de frumuseţea plaiurilor buzoiene, de peisaje marine sau de minunatele apusuri de soare de la munte, precum şi de magia parcurilor, grădini, de măreţia bisericilor, de atracţia altor monumente, expoziţii, muzee, case memoriale etc.
Voi încheia cu ideea esenţială a creaţiei lui Orfeu, eroul antic, care ajută oamenii să-şi descopere esenţa lor divină, să aspire la nemurire, prin purificare, urmând regulile Byos orphycos.
El se identifică mereu cu arta sa, devenind creator universal, imbold şi sursă de inspiraţie pentru alţi scriitori. Ca şi Orfeu, orice artist este un creator care poate schimba lumea, o poate înfrumuseţa şi înzestra cu lumina divină, prin harul ce i-a fost hărăzit de Dumnezeu.
El poate trăi la cea mai înaltă tensiune a sufletului care, prin arderi katharsice, va deveni flacăra vie ce va ilumina drumul călătorilor prin artă.
Autoare:Ecaterina Chifu
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..