La nouă din zece reprezentanți ai unei anumite bresle literare — sau chiar ai mai multora — lipsește sentimentul bucuriei atunci când cineva din exterior încearcă să se apropie sau să se integreze la o întrunire. Nu mă refer la lansările de carte, unde interesul real nu este bucuria prieteniei sau a colegialității de condei, ci instinctul comercial de a vinde cât mai multe exemplare. În cazul celorlalte întruniri literare, majoritatea scriitorilor nu au nicio intenție să atragă colegi din alte bresle sau simpli cititori. Păi, cum să accepte să stea în aceeași sală cu începători sau profani, de vreme ce la vârf li s-a inoculat ideea că ei sunt „personalități”? Chiar dacă la o astfel de întâlnire nu se fac ierarhii sau comparații, ci doar se citește și se ascultă, aerul de superioritate se păstrează. Se consideră că prezența unor „anonimi” sau a unor oameni din alte structuri sociale știrbește statutul de vedetă al titularilor.
Propaganda internă le spune că au valoare doar în prezența altor nume consacrate sau a jurnaliștilor veniți să le facă imagine pentru a avansa ierarhic. Ei nu seamănă cu un artist sau un sportiv care se bucură să vadă o sală plină, fie și de simpli spectatori care vor duce vestea mai departe. În literatură, de cele mai multe ori, lucrurile stau altfel: scriitorii se adună între patru pereți să-și citească propriile texte, își aplaudă reciproc reușitele și se felicită între ei, fără țipenie de cititor în sală. La final, apar laudele bombastice despre succesul răsunător și „personalitățile” așezate la masa din față, o masă festivă aproape identică cu cea a mirilor, evident cu nănașii alături. Dragi cititori, nu vă lăsați duși în eroare când auziți de asemenea succese închise, la care nu participă nimeni din afara cercului lor. Când spun „simpli cititori”, mă refer la oamenii care nu au publicat cărți, fără a judeca statutul lor material sau funcțiile pe care le dețin.
Învățați de la cei mai vechi în breaslă, acești scriitori se consideră o castă aparte și refuză să stea la aceeași masă cu începători sau cu publicul larg.
Așadar, data viitoare când vă gândiți să participați la o astfel de întrunire, întrebați-vă din ce rol o faceți: sunteți parte din breaslă, sunteți invitați speciali sau simpli spectatori? Altfel, veți fi priviți prin prisma unei aroganțe sterile, iar prezența voastră riscă să fie tratată drept o simplă tentativă de a vă băga în seamă pe lângă „personalități”.
Vasile Dan MARCHIȘ
poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene
![Facebook](https://www.facebook.com/sharer.php?u=https%3A%2F%2Farmoniiculturale.ro%2F%3Fp%3D74862&t=EDITORIAL-LUNGUL%20NASULUI%20PE%20LINIA%20AROGAN%C8%9AEI%20SCRIITORICE%C8%98TI%20LA%20UNII%20A%20ATINS%20APOGEUL&s=100&p[url]=https%3A%2F%2Farmoniiculturale.ro%2F%3Fp%3D74862&p[images][0]=https%3A%2F%2Farmoniiculturale.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2019%2F12%2Fvasile-dan-marchis2-300x300.jpg&p<div class="stitle" ><h3 ><span></span></h3></div>=EDITORIAL-LUNGUL%20NASULUI%20PE%20LINIA%20AROGAN%C8%9AEI%20SCRIITORICE%C8%98TI%20LA%20UNII%20A%20ATINS%20APOGEUL "Urmareste-ne pe Facebook"){kind=small}
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..