De-mi cânți, suflete,-ți stau vad

De-mi, cânți, suflete,-ți stau vad
spre maluri promise, într-a ta poveste,
prin frânturi de veci,
cu iubirea în decor…
…dar și spre mirarea unora
că-n locul apei,
ce din Dumnezeu te-ntalpă,
când treci,
nu curge veninul lor…!

De soarta ți-a pus în pași o potecă,-n plus,
să plângi,
din icoana-n geamăt fura-voi, în sărut,
sarea din lacrimi, de-ți cad –
să nu-ți ia cumva marea ochii de izvor.
Și de-atunci,
pe obrazul tău, odă bucuriei,
vara-n maci să-și facă vad…

Lună-n ițe

De-atâtea treceri cu vederea,
ochii și-nchearbă vina-n floare…
Stelele în iele îmbrăcând,
cerul varsă-n noroc lingoare…

Când creanga țese lună-n ițe
si frunza-n ea-și gâdilă umbra,
ți-oi mușca felul sub cosițe
ca demonul, nopții, păstrunga…

Sub poala serii scoase din minți,
de-n jind s-o-mpânteca vioara,
ne-om bea bezna,-n strai de necuminți,
cu setea ce ne-adapă fiara…

Numai scriiind, mă pot trata de inimă în exces !

Romanță pentru … prea târziu
( împlinind doi ani de la apariție )

Și ai să-ntrebi, cât ți-este zarea,
Cu lacrimi izvorându-i norii,
De-un jind ce-n suflet ți-e cărarea,
De-un dor ce ni-l furară zorii …

Și-o să mă strigi, călcând pe reguli,
Din steaua ursită să cadă
În hău ascuns,bătut de neguri,
Ce nimeni n-ar dori să-l vadă …

Și-ai să mă uiți, c-așa ni-i scrisa,
Cea răstignită-n sorți și-n genă,
Eu nu eram Turnul din Pisa,
Tu n-ai ieșit dintr-o dilemă …

Și-ai să-ți găsești raiul în vise,
Cu cer de-ți va zâmbi condorul …
Vei plânge cu dovezi ucise
Când te trezești, și-n loc … e dorul …

Ieri – tot, iar mâine – oale sparte,
Nu-ncapi în dublu-n veșnicie…
Când numai de poteci ai parte,
Faci drum de doi în poezie …

CÂNTECUL IERBII…

Pe Dealul cu Pușca,-n Cucă,
Se-mpușcă nana cu-o nălucă…
Ea-l pușcă ierbii că-i delanț,
El – s-o coboare de pe geanț,
El – delanțu, ea – pogara,
Tot de pușcă-i iarba vara…
De vii cu mândra-n dahoace,
Cum stai jos, iarba te trage,
Iar de stați în vreo pădină,
Ce-o urma – iarba-i de vină,
De-o duci cumva și la sănuni,
Arzi toată iarba până luni,
Iar de-ajungi și-n tărnicioare,
Cum vă vede – iarba moare…

De pleci și-o lași în vr’un răvaș,
Își mută pușca-n alt lumaș
și culege margarete,
că iubești florile-fete…

Dacă, întors, nu o mai vrei,
pe iarbă plânge-n lăzurei,
ț’-ia urma-n cucă, la glămei
să-ți puște ciucioru când bei…

de Eduard Rony Codreanu

by

Referinţă Bibliografică

EDUARD RONY CODREANU: INIMĂ ÎN EXCES…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 august 2019