El încă înfruntă epocile potrivnice strălucirii cristalului.
Muntele i-a dat tăria stâncii şi castitatea florii de colţ,
Iar el, Poetul, a rămas viu; încă e râul – dalta şlefuitorului –
Născut din izvoarele ce-au adăpat setea meşterului Manole.
El nu mai scrie despre Luceferi, ci e chiar astrul rătăciţilor
Sortiţi să întârzie trecerea Rubiconului, spre a învăţa a muri.
Crugul vremii îi poartă numele rostit în altă limbă veche:
Ulise, îi zic mulţi (iar Veronicăi – Penelopa), dar eu ştiu cine-i EL.
Foto: Eminescu, bronz, de Lazăr Dubinovschi


