Și dorul mai pleacă pe vale, pe deal
Și cântul se-oprește s-audă un susur
Și vorba șoptește sfioasă pe-un val
Chemându-și aproape un suflet și-un flutur.
Și toate îl strigă, și toți îl mai simt
Băietul, și teiul, și lacul, și luna,
Crâmpee adună din graiul cel sfânt
Mihai să le spună că lumea-i doar una.
Iubit-a mult dorul în versuri cântat
Și verdele crud și-albastrul din floare
Iubesc și eu slova din gându-i curat
Și teiul, și dealul și dorul de mare.


