Motto: „Ne-a despărțit moartea aici pe pământ, dar ne-a unit veșnicia acolo sus, iubitul meu din cer…!” (Nicoleta Bîrdeanu, prezbiteră)
A fost să fie și n-avem semne să ne cuprindem mintea cu murmure despre ipoteza că ar începe să se dezintegreze în ocultism vibrația poeziei zidite dintru început în temelia vieții: cuvântul sublim, poetic…; a fost să fie al omului neîncetatul din prima și până în ultima lui clipă sublimul efemer existent unde-i pierdut și neaflat unde există: acest cuvânt…!
Iată-l acum într-un epitaf cutremurător, semnificând prin cuprinderea în el a inefabilelor dureri ce hrănesc viața deplinele restituiri din liniștea și alinarea eternă…; iată-l săpat pe o piatră de mormânt, iată-l oscilând ca o coardă elastică a plânsului adânc, a durerii năvalnice, a prăvălirii dorului…! E exclamație duioasă, e torent, e foc și scrum, e sete și usturime, la capătul cărora e nădejdea în veșnicie…!
Epitaful acesta e strigăt în sinele rănit pe straja crucișă de piatră a unui mormânt, nu-i șuvoi de lamentări pe umărul disperării, căci iubirea fără de sfârșit și credința sunt fort cu îngeri de veghe în creneluri!
El izbucnește din sufletul soției preotului Constantin Bîrdeanu – prezbitera Nicoleta –, singură dar nedespărțită de cel pe care nu încetează să îl plângă în taina inimii îndurerate, lângă crucea mormântului asupra căruia cad azi, într-un final de noiembrie, lacrimile sale ca din ochii toamnei…! Ele ustură și răscolesc sufletul îndureratei prezbitere, așternând ca o grindină drumul ieșirii din timp al preotului – lacrimile sale sunt florile spirituale ale suferinței și jertfele ultimului bun rămas al fiecărei secunde din viața sa de care o întărește propria-i iubire să nu se despartă ci să continuie…! Căci are a duce mai departe datoria și dragostea față de frumoasa fiică Ziana, steluță cu talent, dăruire, muncă și argument de a deveni o interpretă mirabilă de cântec popular și folcloric românesc mehedințean…!
Se-alătură în lacrimi, plânge cu cei îndurerați noiembriele anului 2024 al dezolantei despărțiri de părintele Constantin Bîrdeanu din Drobeta – Turnu Severin, preot slujitor în orașul Băile Herculane din Mehedinți, stins din viață la doar cincizeci și cinci de ani, pe 15 mai 2024.
Niciodată noiembrie nu a ars scrum inimile prezbiterei Nicoleta și Zianei, niciodată noiembrie nu le-a înghețat sufletul. Niciodată despărțirea nu le-a aruncat în singurătatea cu porți închise între cer și pământ, niciodată descurajarea nu le-a susurat la ușile conștiinței cântecul pământului. Niciodată golul nesfârșit al mormântului nu s-a făcut ecou al eternei lumi în care primul ce s-a dus ca să încălzească un ungher de rai curat, sfânt și veșnic pentru cine i-au fost și-i vor rămâne aproape și dragi, este cel mai blând, drept, milostiv, iubitor, bun om între oameni, preot pentru oameni, părintele Constantin Bîrdeanu!
În lumea aceasta finită în care toate-s cum știm, în relație cu lumea cealaltă, veșnică, pe care nu o știm, viața în act nu se sfârșește radical și definitiv, ci se continuă. Durerile vin și trec, viața curge ca răul, căci nu semnifică un adevăr spusele că apa trece, pietrele rămân…! Nu, în niciun caz…! Apa rămâne curgând, iar pietrele se tocesc, se sfarmă și dispar, stând. De aceea și viața rămâne trecând.
Este rândul celor rămași la despărțirea de regretatul preot Constantin Bîrdeanu să meargă înainte, să trăiască, să-și împlinească vrerile, să-și fructifice speranțele, să iubească, să-și aducă aminte, să pomenească, să ducă mai departe pildele și rodul pildelor părintelui, să țină aprinsă iubirea lui…!
Noiembrie sfâșietor de trist, în 2024: ne-a părăsit părintele Constantin Bîrdeanu…! Și totuși, altul și același noiembrie, ca o primăvară, cu florile speranței, curajului și vieții: aniversarea Zianei, domnișoară frumoasă, cu drum spre stelele artelor spectacolului muzical croit, netezit și apărat la linia de start de către tatăl ei, părintele Constantin Bîrdeanu…!
La mulți ani, Ziana, steluță frumoasă și luminoasă, urcată între lampadarele spirituale ale folclorului românesc, atât de iubitor călăuzită și sprijinită de minunat de blândul și dragul tău tată!
Tu ești cel mai frumos lăsământ în urma părintelui, întru dovada faptului că și-a împlinit rostul scurtei dar binecuvântatei sale alergări prin viața sa premergătoare chemării în cer pe când soarele vârstei sale nu apucase a se-ndepărta de linia vârstei la amiază.
Dar a plecat părintele, nu fără a face parte cu amintirea lui neîncetată și mângâietoare celor ce l-au iubit atât de mult…! Pentru pacea și bucuriea cerească eternă a sa ne rugăm azi din toată ființa noastră și cu lacrimi în suflet.
La mulția ani, Ziana, artistă pe cale azi, stea între marile artiste ale spectacolului muzical folcloric grandios și neprețuit, mâine.
Cu nesfârșită dragoste! Sunt, cei ce te iubesc și au rostul cuvântului din cuvânt scris pentru tine, aceiași ce-au fost și vor fi întotdeauna în urma pasului tău pe calea grea, dar frumoasă, a împlinirilor superbe pe care le meriți, căci ești născută ca să slujești artei muzicale, frumos și mirabil, iar muzica să-ți restituie ție bucuria visului împlinit al tatălui tău bun și frumos la spirit, al mamei tale admirabile uman și sufletește și al celor ce au crezut în tine și au azi argument pentru încrederea pe care ți-au acordat-o…!
La mulți ani, Ziana! Să plângi de azi doar de fericire…, te cheamă și te conduce până departe harul cântecului pe drumul flancat de reflectoarele rampei aprinse de bunul tău părinte, preot slujitor până azi al bisericilor lumii, iar de azi al bisericii cerului, racordate la o sursă inepuizabilă a energiei iubirii și amitirii sale.
Surâdeți, doamnă preoteasă, viața este luminoasă căci aparține veșniciei și destinului…! Pentru toate florile există o ultimă zi, dar pentru viața florilor nu există nici măcar o ultimă secundă…! Parfumul florilor, spune Emil Cioran este istoria lor. Aceasta rămâne și după ce florile se veștejesc. Când pierdem pe cineva drag ne rămâne acest parfum al amintirilor frumoase, iar cu ele trebuie să continuăm. Agățați suferința de spătarul destinului, să se rezeme el de ea. Dumneavoatră nu sunteți singură! Aveți fiica, vă aveți pe dumneavoastră, aveți amintiri frumoase și ați rămas cu oameni ce vă iubesc…!
(foto: preotul Constantin Birdeanu, prezbitera Nicoleta Birdeanu, Ziana;
Aurel V. Zgheran cu preotul Constantin Birdeanu și Ziana, Buzău, 2013)
(Aurel V. Zgheran)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..