Poem dedicat trăirii unei mari revelații pe care am avut-o în vara aceasta la Mănăstirea „Piatra Tăieturii”, cota 1700m, pe Munții Bistriței.
Sunt un fulg de nea
Urc treaptă cu treaptă spre cruce
Cum pomul se-nalță prin muguri,
Sunt bob de lacrimă ce-aduce
Pădurea la sfințirea apei
Din ciuturi.
Brazii osanale împletesc
Din pieptul munților spre soare,
Durutei mele lacrimi dăruiesc
Potop de verde, mângâiere
Și răcoare.
Dangăt de clopot la vecernii,
Pe Piatra Tăieturii, înspre culme,
Ne cheamă, divine armonii
În rugă cu Precista Maică
Pentru lume.
Urc treaptă cu treaptă spre cruce
Cum brazii către cer, prin neguri,
Un fulg de nea ce aduce
Pădurea la sacrul botez
Din vremuri.
Sunt fulg de nea prin stihie,
Pași temători albesc pe cărare,
Sărut codrul în isihie,
Lumina maramei și crinii
Sfintei Fecioare.
14 octombrie, Sfânta Parascheva
Mioara Oprișan
Referinţă Bibliografică |