Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Elena BUICĂ UN PAS ÎNAINTE CU MULȚUMIRI ȘI SPERANȚE

Elena BUICĂ UN PAS ÎNAINTE CU MULȚUMIRI ȘI SPERANȚE

Ne punem adesea întrebarea care sunt gândurile și trăirile celor care pășesc pragul unui număr mai mare al anilor vieții? Mărturisesc, cu toată sinceritatea, că, la aniversarea celor 90 de ani împliniți în 3 ianuarie 2023, am simțit că primesc combustibil pentru timpul ce-mi stă în față, ba mai mult, că simt cum mă cuprinde o senzație de levitație.

 

În aceste zile, am continuat să aduc mulțumire și slavă Proniei Cerești pentru acest dar al longevității, un dar care a fost refuzat multor prieteni, în timp ce eu încă mai gust din parfumul viitorului și mai simt încă gustul vieții. Aduc mulțumire părinților aflați în zările senine pentru că mi-au dat viață, au pus în mine ce valori umane le-au stat cu putință și tot efortul lor, uneori până la căderea pe brânci, pentru buna mea creștere. Am închinat mai multe momente de adâncă concentrare când a venit rândul casei părintești, ivită pe lume în același timp cu mine. Părea că îmi recunoaște pașii după ce a ascultat atâția pași necunoscuți. Aerul ei parcă începea să freamăte, mi se părea chiar că prinde grai, că se aud ecouri de odinioară, mi se părea că aud primul țipăt prin care mi-am anunțat sosirea pe acest Pământ. Nu e de mirare, fiindcă există o legătură strânsă a omului cu țărâna din care a fost plămădit, împreună cu apa și aerul care l-au ajutat să scoată primul strigăt al vieții sale în această lume. Legătura cu Țigăneștiul natal în care m-am format ca om, nu se rupe niciodată, resorturile interne ale frumuseții satului de odinioară, ale ritualurilor și ale fondului arhaic parcă înfloresc în mine și în zilele de astăzi. Sunt aspecte despre care am mai vorbit, dar, de dragul lo, îmi place să le mai repet uneori, sunt prea vii în mine.

 

Nu am uitat să aduc mulțumire Arțarului Canadian, simbol de putere, toleranță și rezistență. M-am întrebat cu ce cuvinte poți aduce mulțumiri mai călduroase Premierului acestei țări, Justin Trudeau, care s-a aplecat să semneze o felicitare pentru o scriitoare de limba română, la împlinirea vârstei de 90 de ani, care, ce-i drept, a scris cu mândrie și demnitate despre țara ei de adopție?

 

Am adus călduroase mulțumiri familiei fiicei mele, Andaluza, Tibi și Mara, pentru climatul cald, familial și pentru sprijinul pe care îl primesc acum, la senectute. Și mai am de adus mulțumire unei categorii mai largi de ființe dragi, prietenii răspândiți în toată lumea, mulți dintre ei trăind, ca și mine, sorbind sau dând viață unor creații literare. Din această categorie de prieteni, pe raftul de sus se află redactorii revistelor care îmi publică scrierile, dar și cei care scriu despre cărțile mele. Printre aceste rânduri, se strecoară și admirația pentru ceea ce sunt ca oameni.

 

Am întâlnit pe Facebook câteva urări de bine din partea unor persoane cu care nu am schimbat niciodată vreo vorbă. M-am oprit asupra lor cu mulțumire și cu admirație pentru gestul de aleasă noblețe dăruit unui nonagenar, chiar dacă nu-l cunosc. Pe toți cei care m-au felicitat îi cuprind în brațe și îi țin strâns la inima mea. Sunt persoane care doresc să cunoască mai bine scrierile mele, dar și pe mine. Direct, dar și din scrierile publicate pe internet, pot afla câte ceva, căci, așa cum se știe, „cel ce scrie comunică și se comunică”, potrivit spuselor lui Tudor Vianu.

 

Scrierile mele sunt gândurile și trăirile zămislite în vâltoarea vieții sau în ceasuri de singurătate, sunt adevăruri neșterse de vreme, despre care sper ca, măcar câteva, să rămână după ce boarea neantului mă va duce cu sine.

 

Ce îmi propun pentru restul zilelor, atâtea câte vor mai fi?

Aspirațiile nu țin cont de vârstă, își dau mâna cu aceeași încărcătură ideatică ce te-a însoțit în toți anii trăiți în universul cuvântului. Gândurile produc transfigurările înalte, dau naștere unor picături de veșnicie. Inima mi-a rămas întotdeauna însetată de lumină, căldură și iubire. Și în această etapă de viață, scrisul, ca disciplină a gândului, este o mare binefacere, evident fiind valoarea terapiei prin creație care întârzie declinul psiho-neurologic. Scrisul rămâne pentru mine izbăvitorul semen de binefacere în care mă regăsesc, mă primenesc, mă reconstruiesc în efortul de a da semenilor numai ceea ce am bun și cald în suflet, transmise prin gânduri așezate în pagină.

––––––––

Elena BUICĂ-Buni

Pickering, Toronto, Canada

3 ianuarie 2023

 

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.