Cu fluturi în plete și în inimă

„Fluturi de lumină” este volumul de debut al Angelei Petre, o valoroasă poetă din Buzău pe care o cunosc de mulți ani, ca și pe frumoasa ei familie. Că așa orânduiește Dumnezeu, să ne întâlnim în momente în care Lumina Lui ne scoate în cale persoanele care ne pot fi de folos. E meritul Lui, e răsplata Lui, câteodată pe credit, să ne arate Calea, dar noi să o alegem, să descoperim Adevărul și să dobândim Viața.  Altfel, ne mai uită printr-un ungher o vreme și apoi ne mai scoate din priză când vede că prea o „luăm prin bălării” sau „pe arătură”, cum spune românul. Dar dacă ne trezim la vreme, descoperim cum lumina ne învăluie, având răbdare să privim la talanții noștri și să-i înmulțim, dăruind semenilor câte o clipă de frumusețe, de pace, de iubire…

Citind volumul „Fluturi de lumină”, mi-am dat seama că multe dintre poezii le cunoșteam din postările pe Facebook, unde erau însoțite și de câte o pictură a autoarei, picturi pe care le regăsim și în acest volum, astfel încât pot spune că sunt martoră la un dublu debut: literar – poezie și artistic – pictură. O felicit pe vrânceanca Angela Petre, stabilită la Buzău, urându-i să meargă pe calea creativității în toate domeniile vieții, chiar dacă toamna îi dă târcoale, acea „toamnă în apus și-n răsărit/ Ce vine elegantă, ca o doamnă/”, pentru că, deși susține că „Mi-e toamnă”, „Parfumul crinilor târzii” o face să înțeleagă că toamna se culeg roadele, când „Curge timpul” scoțând la iveală un „Suflet cristalin”, pentru care este important „Schimbul de iubire”, acea „Iubire ancestrală” care o strigă și o invită la joacă: „Hai să        te-nvăț să mângâi luna plină!”

Angela Petre răspunde „Previzibil imprevizibil” la „Extemporalul vieții”, aducând în fața cititorilor „Reflecții”, păstrate cu grijă în „Cutia speranțelor”, împreună cu „Secretul învingătorului”. Citind cu atenție fiecare poem, ai impresia că autoarea a conștientizat „Trezirea din vis”, după ce, asemenea ciclului de viață al unui fluture de mătase, a pregătit „Tabloul” în care ouălor/ semințelor le-a dat energia specifică și necesară, din „Dimineața de vară”, pentru a trece mai ușor și mai repede de faza de larvă/omidă și de a se adăposti în cristalida din inima ei, pentru a-i închina o „Odă poeziei”, din care să iasă la iveală „Fluturi de lumină”, pentru că, fără lumină, viața este lipsită de frumusețe și de bucurie.  

Volumul se încadrează într-o temă de actualitate: „Cunoaște-te pe tine însuți!”, deoarece Angela Petre se întreabă: „Cine sunt eu?” Apoi mărturisește că a descoperit „Cerul”, după o „Ploaie pandemică”, trecând-o fiori atunci când „Dumnezeu ninge cu flori”, din „Copacul înflorit” pe care l-a descoperit, poate „Prea târziu”, când „Prietenii efemere” au deschis „Ochii mei” și, în „Tăcere”, simțind că „Plouă-a despărțire”, că „Sacrificii din iubire” amărăsc „Cafeaua vieții”, a reușit să scrie acea „Scrisoare” de „Despărțire” de ego, una dintre acele „Scrisori pe frunze”, păstrate  „Între cer și Pământ”.

Din „Dor” și „Dor de dor”, Angela Petre mai scrie câte o „Scrisoare mamei” sau o „Scrisoare prietenului meu”, „Scrisoare poetului nepereche”, în versuri, deoarece pentru ea „poezia este cântec, e iubire, e visare…” și o ajută să-și amintească de sărbători, când mărturisește că doar „Cu tine, mamă” pot să privesc și să scriu „Rondelul mamelor din cer”, în „Anul fără anotimpuri”, strigând cu toată bucuria: „Este Crăciunul, mamă!” și eu „Cumpăr fulgi de zăpadă” croindu-mi „Drumul către tine”, pentru a bucura și pe cei care vor să-și amintească de „Căsuța de turtă dulce” și, cu o „Rugăciune către Fecioara Maria”, purtând „Iertarea” în inimă, o roagă: „Trimite-mi poze cu zăpada!” Pentru că, da!, Angela Petre surprinde anotimpurile și le închină versuri sensibile.

Atunci când este „Vara pe aerodrom”, autoarea are puterea de a-și scoate pixul și a scrie „Pastel de vară”, sau poate atunci când simte cum „Îmi strigă toamna”, mai ales „Toamna de la noi din sat”, așterne un „Pastel de toamnă”, căci „Privește cerul” cu „Tandrețe” și dăruiește „Sărutul” de „Recunoștință”, atunci când doar câteva „Clipe” îi sunt suficiente pentru a se bucura de „Întoarcerea la inocență” și de „Simfonia florilor de-acasă”.

Angela Petre vede realitatea, dar de astăzi poate se străduiește să o schimbe sau să se schimbe, să o vadă cu alți ochi și poate face asta cu ușurință, pentru că dacă Îl chemi pe El să „îți fie scut” „În tot ceea ce faci”, clipă de clipă, chiar și „Călătoria” „De la inimă la soare” te poartă „Dincolo de aparențe” și orice „Zbor frânt” îți redă „Speranța” că mai poți fi „Actorul” scăpat de „Neliniști”, care constată că, chemându-L pe El, descoperi „Bandajul” cel mai potrivit pentru ca să „Fii bun!” și să înalți o „Rugă” atunci când mergi „La doctor” spunându-i: „Bună seara”! „Îmi cer iertare”, dar „mă doare, vreau iubire și vreau pace pe pământ”. Că printre versurile Agelei Petre și-au găsit locul și cele pline de patriotism, când „Lacrimi pentru țara mea” sunt vărsate cu „Speranța” că acest „Pământ sfânt” poate dăinui chiar și pentru o scurtă „Rugă la țărm de mare”, care poate lumina „Cerul gri”, dezvăluindu-ne „Moștenirea”.

Deși se întreabă, retoric: „Sunt demodată?!” Angela Petre poate fi și „Un reporter printre ruine” care, din „Dor de România” sau „Din dragoste pentru zbor”, mai poate vedea „Viața în albastru” atunci când îi curg „Lacrimi pentru un general” cu „Dorul de alb”, pentru care „Deșteptă-te române!” a reprezentat iubirea de țară și credința-n „România ca și-n cele sfinte”, fără a invita pe cineva la „Nesupunere”,  deși avusese și el un „Vis” măreț, și a tot strigat „Țară, țară, vrem votanți!”, cu speranța că va reuși să scoată „țara la lumină”, iar asta i-ar fi fost „Destul!”

De fiecare dată, când pune câte o „Întrebare”, Angela Petre își îndreaptă privirea mai întâi către sine și, la întrebarea  „Ce mai faci?”, ea răspunde simplu: „Sunt”!  Că „De ziua mea” constat că sunt „Doi în unu” și „Încerc” să mă descopăr „În inima mea”, căutând să aflu „Cine a adus apusul pe Pământ” când eu   „Zburam” ca „Puiul” cu aripi de lumină, care își dorea să schimbe, chiar și „Drama rândunicii”, în bucurii necesare sufletului, atunci când își adună resursele de iubire și își concepe un „Bilanț nocturn” la lumina fluturilor din plete și din inimă.

Prin acel simplu „Sunt”, constatator, Angela Petre ne atrage atenția: „Iubesc trăind,/ Trăiesc iubind/ și curg de dor la vale,/ Plutesc în vis/ visez plutind,/ sunt un om oarecare”, cu multe „Amintiri din grădina publică” și constat că „E secetă iubite”, așa că „Iubește-mă”!, că doar iubirea poate inunda și sfărâma inimile împietrite, lăsând lumina să străbată dincolo de orizont, pentru a mă descoperi, că „sunt o ființă plină de mister…”

Fluturi de lumină se așază deseori pe condeiul poetei Angela Petre și îi poartă gândul pe aripi de catifea ca, „de dragul zborului”, să picteze „un câmp nesfârșit de floare” din care să strângă într-un buchet „amintiri de vis și viață”.

Elena Căpățînă

by

Referinţă Bibliografică

Elena Căpățînă: Cu fluturi în plete și în inimă/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 6 ianuarie 2026