Ce suflet trist…
Ce suflet trist mi-au dăruit
Părinții din părinți,
De-au încăput numai în el
Atîtea suferinți?
Ce suflet trist și făr’ de rost
Și din ce lut inert,
Că dup-atîtea amăgiri
Mai speră în deșert?
Cum nu se simte blestemat
De-a duce-n veci nevoi?
O, valuri ale sfintei mări,
Luați/mă cu voi
Poezii, Eminescu, Editura pentru Literatură, București, 1964, p. 316
byReferinţă Bibliografică |