Astfel și aceasta scriam la douăzeci de ani, în 1975; acela din prima fotografie eram eu când sufeream fără mângâierea părinților mei căci ei, și unul și celălalt aveau mâinile legate să nu mă poată strânge în brațe…, tot eu sunt mai târziu, când aveam vreo douăzeci de ani și publicam versuri în ziarul Scânteia Tineretului, la o rubrică de tinere talente, coordonată de Octavian Pancu Iași și un timp de Mircea Sântimbreanu. Părinții mei atunci aveau a ispăși o vină zidită din prefabricate, eu suportam vina de a fi nevinovat și eram îngândurat…!
Eu smănam cu mieii
Creștinule fals, cu cheaguri de sânge și cicatrici încă adânci
ai jertfa și durerea săpate pe prăsele,
nu ți-e milă să bei vin roşu-ndulcit cu lacrimi de miel și nu plângi
dacă zgudui cu plâns și cu moarte evanghelii-n ajunuri pascale?!
Cum verși tu-n pământ sânge de miel blând, cu boticuri pufoase,
cum tai până la șuvoaie de sânge, falsule creștin flămând de cruzimi
mieii cu dulceață de iarbă crudă pe buzele duioase
încremenite-n durere din mâna-ți păgână, creștine-ntre necreștini…?!
Ce lugubru era și mai este paștele creștin-necreștin, din cauza ta, ucigașule de mielușei,
ce scump e prețul rugii perfide-al fariseicilor postitori,
căci tu, prefăcutule, pe altarul crimelor tale, cu jungherul uns iei
viața mieilor, ca unor copilaşi zbenguiți pe imașul cu flori…!
Vai, rana de moarte a mieilor, păgân-creștină-atee și tristă,
vai, numai roșu de foc, vai, roșu de stemă, vai roșu de steag, vai sânge de miei,
ca niște luceferi în noapte adâncă, sinistră
curg lacrimi de miei înjunghiați, din ochii lor ca din ochii mei…!
Doamne, să vină un rege, eu nu știu mult despre regi
din ce-am învățat de la profesori croiți să dezvețe,
dar știu și prea știu, c-au suferit părinții mei,
de aceea, de Paști semănam și semăn cu mieii, iar asta nu trece…!
(Aurel V. Zgheran)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..