EUGEN DORCESCU
PSALMUL 41(42)
- Precum dorește cerbul izvoarele alpine,
Umbroasele izvoare, cu-nfiorate ape,
Așa tânjește, Doamne, ființa mea spre Tine,
Spre apa veșnic vie a surselor divine,
Din ea, pe veci, și-n viață, și-n moarte, să se-adape.
- Vai! Sete mi-e de Tine! Mă voi întoarce oare
În fața Celui Veșnic? Vegherile-mi și somnul
- În lacrimi mi se scaldă. Căci, fără încetare,
Răuvoitorii-mi strigă: „Hei, tu, unde ți-e Domnul?”
Ce să răspund? Mă-neacă o mută disperare.
- Îmi amintesc, cu dulce și mare revărsare
De inimă, cum însumi, cândva, ca-n altă viață,
Călăuzeam mulțimea, în sacra dimineață,
Spre Templu-n zvon de trâmbiți și cânt de adorare.
- O, suflete! Nu geme! Alungă-ndurerarea!
Nădăjduiește-n Domnul. Căci iarăși va să vină
O vreme-a mântuirii, cu slavă și lumină.
Doar Domnul mi-e nădejdea. Doar Domnul mi-e salvarea.
- Zdrobit mi-e duhul, Doamne! Privirile-mi ridic
Spre cerul Tău. Și glasul-mi, din sinele-mi,Te cheamă.
Puterea mea-n pustiuri străine se destramă.
Amurgul mă înghite, hulpáv, ca pe nimic.
Iordanul și Hermonul, și muntele cel mic
Sunt singurii mei martori sub cerul de aramă.
- Port greu noian de beznă și-azururi pe grumaz.
Abis pe-abis se cheamă, în vuiet de cascade.
Tehom, marea Genezei, în sufletul meu cade
Și-aruncă peste mine talaz după talaz.
- Cândva, nu-mi zbura gândul la vremurile grele
De-acum. Ci desfătare simțeam, din zori în seară.
Și-n noapte, ca-ntr-un naos, sub lună și sub stele,
Întreaga mea făptură vibra, ca o vioară,
În laudă și rugă, spre Domnul vieții mele.
- Tu, Stânca mea, răspunde: Chiar m-ai uitat? Căci iată
Vrăjmașul fără milă mă calcă și m-apasă.
Că-s doborât de jale, de dorul Tău, nu-i pasă.
„Unde ți-e Domnul?” zice, rânjind cu gura toată.
- Batjocura aceasta mă sfarmă până-n oase,
Ca lama unei săbii. „Unde ți-e Domnul? Spune!”
Așa îmi strigă-ntruna, cu vorbe veninoase,
Dușmánul care-ncearcă, din veac, a mă răpune.
- Tu, suflete, ignoră-l. Stai tare-n rugăciune.
Căci vom ajunge iarăși sub bolta Sfintei Case.
Vom preamări pe Domnul, aduce-vom prinoase,
Cu laude, cu lacrimi, cu psalmi și osanale.
Noi, robii prea ferice ai mântuirii Sale.
Timișoara, 11-13 februarie, 2021.
by