“Volumul  numit „Facerea lumi”i de Sorin Cerin apărut la editura Paco în anul 2013, evident cu ţintă neo-cosmologică, situat între raţionalism şi teosofie- filosofie… Paradigmele interferează în discursul său, impregnate de aforisme şi parafraze moraliste, interogaţii şi demers colocvial. Cunosc numeroşi scriitori originari români, pe meridiane şi observ propensiunea contantă spre reinterpretarea mitologiei şi a religiilor. (Pe filiaţa unor Nicolas Buda sau a lui Dumitru Găleşanu, par example): (despre Divinitate,n): ,,Se săturase de atâta neant,/ până şi nemărginirea,/ înţelese,/ pentru prima şi ultima oară, că are nevoie de finit,/ astfel născându-se Existenţa,/ ca Unică Întâmplare Neîntâmplătoare,/ adică faţa Lui Dumnezeu”. Singurătatea absolută este a unui Dumnezeu incognoscibil, în enunţul paradoxist-neutrosofic al lui Sorin Cerin: … ,,care odată existând,/ s-a simţit atât de singur,/ încât şi-a dorit o Oglindă în care să se admire, născându-se Întâmplarea Neîntâmplătoare,/ adică Universul Iluziei Vieţii.‖

Mai departe: ,,Dumnezeu şi-a dorit ca lumina Sa lăuntrică,/ să alerge peste spaţiile ce-au primit duh de dărurie din Sine şi timpi de cunoaştere pentru Sine,/ Conştientizând fiinţa Sa spre a fiinţa gândul Creaţiei din oglinda în care îşi dorea din ce în ce mai multe./ Atunci Dumnezeu a înţeles,/ că stelele degeaba strălucesc romantic,/ pe cerul gândurilor Sale,/ dacă nu este iubire.‖ (cit. Facerea lumii). Textualismul livresc în acest timbru se perindă pragmatic şi în aforismele şi cugetările sale, retorice şi sincer-interogative, în acest calendar inversat (răsturnat?) al noului prag de mileniu: care precipită un apocalipsism mai degrabă-electrono- eclectic, amalgamat şi neo- esoteric.

Conceptul de REQUIREMENTS într-un fel, este parafrazic la aceea Reconqusita a lui Francis Dessart sau Artur Silvestri, via ,,macondismul― recent marelui dispărut Gabriel Garcia Marquez… Pentru poet, cărţile (din întreaga lui operă poetică), par a fi obiecte de cult-cultură-proprie testamentară ale unui ceremonial, cum ar spune Cristian Georghe Abrebenel al neo-cunoaşterii platonic-socratice, sub semnul ,,Guvernământului General al Genezei‖, bunăoară. Ceea ce merită consideraţ este şi imperativul transparent al autorului de a comunica în limba natală, românească. Singurătatea atribuită Sacrului este totuşi, a ființei umane, în ipsotaza ei reductivă, a condiţiei umane…

Cum Vinea scria, poetul vede idei ale sale, sau oglindite în ,,odaia cu oglinzi‖ a bibliotecii universale. Un destin desigur personal, în mare parte asumat, nota bene. În volumul Politice, la extrema lui H. R. Patapievici poetul este bine-ştiutor al problemei eliadeşti, a ,,căderii umanului în zoon politikon‖…

Între raţionalism şi iraţionalism, Sorin Cerin navighează pe Oceanul Interconnection”.

 

Articol preluat din cartea intitulată Terapie de joc, Editura Tipo Moldova, Iași, pagina 268, 2014, ISBN 978-606-676-502-2

 

Facebooktwitterby feather