Într-o seară pe când ieșea din curte spre a face o plimbare pe străzi până târziu în noapte, după cum îi era obiceiul în ultimul timp, o vecină mai în vârstă pe nume Tinca îl chemă la ea în casă, unde îl descusu până află necazul pe care Liviu îl avea. După care Tinca îi propuse să-l ducă undeva în alt cartier la o ghicitoare ce putea să-i ghicească viitorul. El acceptă imediat. Și a doua zi era deja în casa acelei femei ce se dedica în a ghici viitorul oamenilor. Rămas singur cu acea femeie ce-i ghicea cu niște cărți de joc pe masă, într-o cameră învăluită în semi întuneric, Liviu avea un sentiment straniu i se părea că acolo s-ar fi simțit din plin lucrarea duhurilor rele, însă se simțea atât de zdrobit sufletește încât nu mai conta de unde îi va veni ajutorul, important era doar să primească ajutor. Acea ghicitoare îi descrise în roz viitorul său, de asemenea îi spuse unele lucruri despre prezentul și trecutul său destul de aproape de realitate. Pe drum la întoarcere spre casă Tinca îi spuse că după miezul nopții în cimitir, atunci când este lună plină este de fapt o ocazie de a comunica cu spiritele, pe care dacă le cauți poți primi ajutor.
Într-o altă seară, în timp ce trecea pe o stradă foarte îngândurat, printre trecătorii de la acea oră se auzi strigat: ,,Liviu, Liviu…” Întoarse capul și îl văzu pe Dorin un vecin pe care nu îl mai văzuse de câțiva ani, știa că plecase prin străinătate la muncă, se apropie de el și dădu mâna, după care Dorin îi spuse: ,,Liviu fotbalistule ce mai faci? Vreau să te invit la o bere, haide nu admit nici un refuz.” Iar în clipa următoare se simți luat de braț și intră împreună cu Dorin într-un restaurant unde se așezară la o masă. Li se aduse bere și un aperitiv. Apoi Dorin începu să-i spună: ,,Mi-a mers bine în străinătate am lucrat și m-au plătit bine, am venit cu un Mercedes pe care am să-țel arăt și ție. Stau doar puțin și mă întorc înapoi mi se pare atât de nenorocită viața asta din România, încât nu mai pot sub nici o formă să mai trăiesc aici. Dar ia spune-mi tu cum mai ești, am auzit că un timp ai jucat la echipa mare acum pe unde mai joci?”
Liviu îi istorisi în linii mari toată drama sa. După care Dorin spuse: ,,Măi băiatule am treizeci de ani sunt mai mare ca tine, vin din occident am colindat și eu ceva prin lumea asta, tu în Germania cu fotbalul tău ai avea viitor și chiar dacă ai juca numai în divizia B ai avea salariu mare și ce viață frumoasă ai duce. Pe deasupra dacă ai intra și în organizația secretă în care eu sunt, atunci să vezi bani și fericire pe tine. Uf, dar ce fac m-a luat gura pe dinainte nu pot să-ți vorbesc de așa ceva, deși cu tine aș risca pentru că tot timpul mi-ai căzut bine. Poate ar trebui să-ți spun organizația din care fac parte e foarte selectă sunt bani mulți însă mai e ceva…Dar înainte de ați spune trebuie să știi că acolo vin oameni importanți de afaceri, chiar și unii cântăreți, politicieni, actori, sportivi, și au succes promovează repede în societate sunt cei mai buni în domeniul lor, admirați de toată lumea.” Ajuns în acest punct al discursului său Dorin se opri puțin uitându-se în jur apoi continuă:
,,Măi Liviu hai să-ți spun direct fără ocolișuri, este vorba de închinarea la spirite, de aici vine toată prosperitatea multora. Dacă tu vii acolo cu mine în scurt timp ai să ajungi pe culmile succesului. Ce spui te încumeți? Sau dacă stau bine să mă gândesc ce alt viitor ai tu pe aici în acest orășel că dacă numai joci fotbal în scurt timp ai să ajungi muncitor necalificat prin șantierul naval și vei duce o viață mizerabilă. Pe când eu îți ofer un viitor strălucit, dacă ai știi tu ce lux și fast există în aceste întâlniri secrete și ascunse și cum vine apoi prosperitatea, pentru că să știi spiritele pe care stăpânul nostru le trimite lucrează în favoarea noastră. Eu mă târam în sărăcie prin Germania și acum am bani și femei la dispoziție. O, dacă tu m-ai asculta ce schimbări s-ar face în viața ta. Te întreb încă odată, de fapt mai înainte nu te-am lăsat să-mi răspunzi, ce zici te aventurezi cu mine pe acest tărâm al spiritelor despre care ți-am vorbit?” Liviu rămase puțin pe gânduri preț de câteva clipe, după care spuse: ,,Cred că voi merge cu tine să-mi probez și eu soarta.” ,,Așa te vreau, spuse Dorin jubilând de bucurie, propun să bem coniac pentru a sărbători acest moment al acordului dintre noi.”
Se despărțiră târziu aproape de miezul nopții. Liviu se întoarse acasă amețit de băutură, dormi în acea noapte adânc de tot. Spre dimineață visă că mergea prin noapte cu Dorin, iar acesta îi vorbea într-una de un viitor prosper. La un moment dat drumul lor se strâmtoră foarte mult și întunericul deveni și mai dens, iar Dorin îi propuse ca el să meargă înainte, iar în momentul când păși înaintea lui Dorin făcu câțiva pași, apoi simți că pășește în gol și se prăbuși, însă căderea era atât de groaznică încât avea impresia că cădea într-o prăpastie fără fund. Și nu vedea nimic, era atât de întuneric iar Liviu simțea doar cum cade, prăbușindu-se în neant. La un moment dat scoase un țipăt și se trezi, era ziua, razele soarelui intraseră în cameră și îi luminau fața. Pe stradă se auzea larmă produsă de mașini, oameni, era tot vuietul vieții de la oraș. ,,Ce vis îngrozitor! De unde mai vin și asemenea vise teribile în mintea mea,” gândi Liviu. Apoi își readuse aminte de toată discuția cu Dorin și oferta acestuia și faptul că el acceptase bucuros să meargă în occident cu Dorin. ,,Oare să fie adevărat tot ce mi-a zis? Însă trebuie să recunosc că a venit cu mulți bani la el, așa că ceva adevăr trebuie să fie în tot ce mi-a spus. Până la urmă ce pierd dacă încerc, în realitate nimeni nu va știi adevărul despre cum am prosperat eu. Cine știe în câțiva ani mă întorc și eu ca Dorin cu o mulțime de bani și aere de mare fotbalist, și om realizat, așa că trebuie să mă duc, altfel mă voi prăpădi în acest oraș. Am câteva luni bune de când nu mai joc fotbal, nu mă mai antrenez. Dar nu-i nimic îmi revin imediat mă pun repede în formă, toată problema e genunchiul meu dacă își dă drumul totul va fi bine.” Așa monologa în acea dimineață Liviu.
Însă timpul trecea iar Dorin amânase plecarea lor, pentru că o ținea într-o serie de petreceri acompaniat de un anturaj destul de rău famat. La început Liviu participă și el, însă nu reușea să uite drama din viața lui, așa că renunță să mai asiste la acele orgii ce aveau loc după miezul nopții în casa lui Dorin. Tot mai mult în ultimul timp se gândea la cuvintele pe care Tinca i le spusese și anume că după miezul nopții în cimitir era o șansă pentru el de a comunica cu spiritele ce îl puteau ajuta.
Se hotărî într-una din nopți să plece spre cimitir. Porni pe la ora douăzeci și trei de acasă, trecu tiptil pe lângă casa lui Dorin, însă totul în acea casă era cufundat în întuneric. Pentru că din cauza reclamațiilor unor vecini ce nu puteau să doarmă noaptea din cauza zgomotului produs de acele petreceri, Dorin mergea cu alaiul său pe la restaurante și discoteci fără a mai face multă zarvă pe acasă. Avea cam patruzeci de minute până la cimitir așa că porni la drum cu pas întins. Era o noapte de primăvară, cu lună plină și stele ce străluceau frumos pe bolta cerească. Acele nopți de aprilie erau cam răcoroase, de aceea Liviu se îmbrăcase cu un pardesiu negru, lung, croit cu gust, cu guler mare, ce la umeri avea ca niște epoleți prinși în niște nasturi mari negri, de asemenea jos la mâneci avea niște manșete modelate frumos, ce erau prinse în câte un nasture mare negru. Era de admirat Liviu cu statura sa atletică cum înainta prin noapte, însă chipul său tânăr cu trăsături frumoase bărbătești, era trist, pătruns de un aer grav, avea sentimentul că ceea ce urma să facă era de o deosebită importanță pentru el.

Va urma…

by

Referinţă Bibliografică

EUGEN ONISCU: CUMPĂNA DIN NOAPTE (2)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 16 august 2016