Eugen Serea
Avathis
Trăit-am prea multe în viața aceasta,
Matroană bătrână ce face pe casta,
Trădări, alianțe, surpări și ajungeri
Și flori carnivore și demoni ca îngeri:
Cumplită năpasta…
Puternică beznă, prea slabă lumină,
Adâncă tristețe, nădejde puțină,
Reală cădere, dar falsă căință;
Morală, cultură, iubire, credință?
Doar pojghiță fină…
Din reguli făcute să fie călcate
Tot suie la ceruri un turn de păcate;
Când bântuie-n noapte, urlând, licantropii,
Cu mare credință și frică m-apropii
De uși ferecate…
Poveștile-s multe, au ce să aleagă
Când vor busuiocul, pe-alocuri, să-l dreagă,
Rânjind, artizanii, maeștrii, zidarii
Toți guru și vracii și seripigarii:
E-o Lume întreagă!
S-ajungă în inimi, în Templul Iertării,
Jertfindu-i un munte abisului mării,
Uscată ca iasca tot crește o Umbră
Și urcă, din toate, profetică, sumbră,
Sub pleoapele zării…
Eu tac, mă cutremur, învăț cutezanța
În ochiul de tigru de-a ține balanța:
Fragil echilibru, pe talere vise
Pun crime legale, iubiri interzise,
Mai am doar speranța…
luni, 4 octombrie 2021
by