Eugen Serea
Cine?
Nu-i cine să sape, nu-i cine să scurme
Țărâna din inimi, parfumul din urme,
Tăcerea din piatră, cuvântul din cruce
Și clipa din ornic și unda ce duce
În Valea de Plângeri torentele albe
Și flori în coroane și stele în salbe…
De foame, de frică, arhiconi tresară,
Nu-mi pasă nici mie, cum nu le păsară
Nici lor de povestea dând muguri în mine,
Părinții pustiei în rugi, în suspine,
Ce cheamă Acasă din goana prin lume,
În clasice stihuri, poetul, pe nume…
Ce mort se-nfioară de-Ntâia Ninsoare?
Se nasc avalanșe din bulgări de Soare,
Se țes pânze negre, se frâng paradigme,
Se-adaugă alte și alte enigme
Condiției noastre umane căzute,
Cu noi stratageme, pe-aceleași vechi rute…
Să vândă nisipuri Clepsidrei emirul,
Numi-voi, cu pace, pe veci, Trandafirul
Și facă în suflet zarafii rocade:
Ce urcă în slavă, în lacrimi decade,
Deschiderea Cărții, închiderea Căii,
Când sângeră sfinții, ferice-s călăii…
Cenușa din urnă tresare-n răstimpuri,
Dau roată dragonii acelor Olimpuri
Crescute din germeni de falsă trăire:
Cu fețe ca mieii, dar aspră grăire,
Se-așează pe tronul de foc din altare
Mai sus de ce-i vrednic de sacră-nchinare…
Aștept Răsăritul în bezna adâncă,
Mi-e dor de o rază ca mării de stâncă,
Deasupra am astre, sub mine Abisul,
Când treaz îmi e duhul visez Paradisul,
Icoanele-mi poartă comori bizantine:
Ar vrea să mai plângă, dar n-au pentru cine…
marți, 12 octombrie 2021
Sf.Mânăstire Frăsinei


