Eugen Serea
Duminică

Câte duminici, Doamne, vor mai fi,
Pierdute-n asfințit din zori de zi,
Înfiorându-mă, fiindcă nu știu:
de unde
Neliniști vin, sterile, ori fecunde?

Cu ce-ntrebări pixul-cuțitul bont
Va sfâșia carnea hârtiei, tont,
Umplându-mi poezia cu-al Tău Sânge
Ca Jertfă de Cuvânt care Se frânge?

Prin ce miraj trecut-a-n ireal
Sfințenia, supremul ideal,
Înlăcrimat, captiv printre ruine,
Stă Cel ce a coborât din cer în mine?…

Tu mi-ai șoptit, plângând, de-atâtea ori,
Că pentru mine, astăzi, Te omori…
Și Sfântu-Altar Ți-e Crucea, gol de Taine:
Pâinea și vinu-s ale Tale haine…

Să beau și să mănânc mă-ndemni, dar eu
Mă tem să-nghit bucăți de Dumnezeu…
,, – Să n-amețești când stai pe buza gropii:
Cu frică și credință să te-apropii!”

Când mă Apropii, iată, cineva
Mă ceartă: ,, -Vrednic ești de-așa ceva?!”
Ce demon ne învață Doamne Sfinte,
Că vrednici suntem doar pentru morminte?…

Cu ce averi, trupești sau sufletești,
Aș răsplăti doar faptul că Tu ești?
Ce faptă bună-Ți pot aduce eu,
Ca preț că-s înfiat de Dumnezeu?

Iisuse-Ți mulțumesc! De pe pământ
Sunt vrednic de a fi, prin Legâmânt!
Și-Ți mulțumesc, Iisuse, înc-o dată,
Că m-ai învrednicit în cer de-un Tată.

O, Lacrima duminicii de sus,
Numele Tău e scris în noi, Iisus!…

duminică, 12 august 2007
Noul Orfeu- Antologie de poezie română de azi.⁰

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Duminică/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 31 ianuarie 2022