Eugen Serea
E primăvară iarăși
E primăvară iarăși…
VibreazăVeșnicia
În frăgezimea verde a fiecărui fir…
Bat clopote-n izvoare, sfințind statornicia
Din pietrele Golgotei, amirosind a Mir…
E primăvară-n apă și-n aer primăvară,
În lut e primăvară, e primăvară-n foc,
Se scutură Lumina de-a Timpului povară
Și-aripile-i de raze întinde ca-ntr-un joc…
E primăvară, Doamne, în seve se-nfiripă
Un zvon suind din tină în mugurii plăpânzi
A rugă-ngemănată cu-a soarelui risipă
Înțelepțind tăcerea în mieii albi și blânzi…
E primăvară-n cetini de viscol nerăpuse
Și-n ghioceii candizi, gingași, nemuritori,
Din cimitirul reavăn, sub zodii reci, apuse,
Ce visele deșarte le sunt pământ de flori…
E primăvară dulce și-mi picură întruna
Din streașină de Templu în sufletul meu gri
Înlăcrimate doruri, dar mă alină luna
În cântece de leagăn…Și stelele-mi sunt vii!
E primăvară-n cerul ca inima de Tată
Senină-n așteptarea iubirii dintre zări
Ce-a coborât din Slavă, îmbrățisând odată
Netrebnicia firii și ale ei ocări…
E primăvară iarăși în idoli și-n icoane,
Lin, Crucea se trezește în freamăt de copaci,
Doar fierul doarme-n stâncă visundu-se piroane…
E primăvară-n toate…Tu, doamne, de ce taci?!
( Vol. Vecernie-București, Platytera, 2011)
by