Eugen Serea
Feed-Back

Ce-ai vrea la versul meu, drag cititor?
Să-ți facă traiul zilnic mai ușor?
Uitucei ploi să-i tragă un perdaf,
Când zboară, bete, vrăbiile-n praf?

Să îți aline doruri și dureri?
Să-ți readucă ziua cea de ieri?
Să-ți binecuvânteze, ca un Domn,
Culcările, trezirile din somn?

Să îți aprindă-n beznă licurici?
Să vindece de infantile frici?
Să fie cânt de leagăn pentru prunci
Și imn de slavă-n luptă când te-arunci?

Urechile să-ți mângâie mereu,
Iar ochilor să-ți fie curcubeu?
Să-ți dea un sens, o cale de urmat,
În zori, când te ridici, năuc, din pat?

Petale roșii, moi, de trandafiri
Să îți presară-n gânduri și-n simțiri?
Miresme, neștiute în trecut,
Să-ți amintească Paradis pierdut?

Să simți, măcar o dată, că trăiești,
Când în metrou, pe fugă, îl citești?
Pe demoni să-i alunge pe pustii,
Iar pe cei dragi să ți-i întoarcă vii?

Ai vrea să-ți fie panaceul sfânt
La orice boală ai pe-acest pământ?
Să îți aducă zâmbetul pe chip
Și când clepsidra-i scursă de nisip?

Din oameni răi să facă oameni buni,
Genii și sfinți din proști și din nebuni?
Să-ți reaprindă stinsei amintiri
Parfum suav al fostelor iubiri?

Săgeata-i să dea fiarelor Neant,
Ca Prințul vânătorii, din Levant?
Iar torța-i să alunge lilieci
În peșterile somnului de veci?

Să-ți depene la foc, s-adormi, povești
Cu glas domol, așa cum le dorești,
Să te crezi bun, blând, vrednic, înțelept,
Viteaz, imparțial, puternic, drept?

Să-ți plimbe Luna, dulce, printre stele,
Când te inundă, noaptea, vise rele?
În flăcări să îți facă să răsară
Soarele gol, în dimineți de vară?

S-atingă, uneori, stringuri albastre,
Ca să vibreze crinii albi în glastre?
Vrei fluture să fii, nu doar omidă,
Când ți-o dura, din nimfe, piramidă?

Ca Sfânt Graal ai vrea să-l ai în burgul
Ce preamărește Umbra și Amurgul?
Când însetezi cumplit după Lumină,
Să bei din strălucirea lui divină?

Și oare-ai vrea ca versul meu, sărmanul,
Să-ngenuncheze Lacrimii tiranul?
Să-nsuflețească grabnic, să inspire
Pe cei fricoși, pe cei mai lenți din fire?

Prietene, ți-o spun fără regrete:
Nu-s peștișor dorințelor secrete,
Nu mi-ești stăpân ca duhului din lampă
Și nu mă-ngenunchează zmeu sau vampă;

Cât mai gândesc, mai simt și mai sunt viu,
Nu-mi spune nimeni ce și cum să scriu!

vineri, 6 august 2021

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Feed-Back/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 martie 2022