Eugen Serea
Harfa

Sunt doar o mică harfă cu cinci strune
Ascunsă-n duh ca oaza printre dune,
Cioplită-am fost din lemnul Crucii noastre
Ca să răsfrâng ecourile-albastre,
Am strune vii din raze moi de lună,
De-aceea glasu-mi susură sau tună!
Și rezonez la fluturi și petale,
La ale tricicicletelor pedale,
La doruri vechi și vise ne-mplinite,
Dar și la Sfinte Taine, ne-numite,
La zborurile albe, îngerești,
La armonia sferelor cerești…
Când Vânt de Miazăzi mi-a dat putere,
Cântat-am și plăcere și durere
Și am vibrat, când sacră, când profană,
La tot ce e condiție umană:
Deșertăciunii eu i-am spus pe nume,
L-am arătat pe diavolul din lume,
M-am înălțat ca să cobor înalții,
M-am coborât ca să-i înalț pe alții
Și-am spus curat că-n ceruri e Acasă,
Deși de lut ființa mi-e atrasă…
Când toți cereau doar semne de minuni,
Credinței întreit i-am pus cununi!
Chiar sufletul de-aveam rece și gol
Spălat-am Diamantul de nămol;
În inimă-mi stătea Noaptea să vină,
Și dăruiam Lumină din Lumină!
De câte ori aveam lacrimi pe corzi,
Râdeau ai Întunericului Lorzi,
Dar numai de zâmbeam, cu ochii-n slavă,
Un Șarpe-mi și mușca firea bolnavă
Și lumii de-i dădeam lapte și miere,
Ea m-adăpa doar cu oțet și fiere…
În vreun ungher plângeam ades, tăcut:
Ați auzit doar cânt-și v-a plăcut!
V-am spus că n-am acordul diferit
Nu m-ați crezut…și răni mi-ați oferit!
Când fratelui i-am zis: ,, – Să nu aluneci!”
El mi-a răspuns: ,, – Nu-i creștinesc să judeci!”
Încă puțin și-o să m-agațe-n cui
Un critic surd din Țara Nimănui,
Că nu m-am acordat la ,, ce se cere”,
Sau n-am slujit smerenia-n tăcere,
Că am ieșit din sfânta ascultare
Neîmplinind canon în vreo cântare…
Dar, Doamne-s doar o harfă cu cinci strune,
Citesc în duh, nu știu citi în rune,
Dar unii nu aud ce-aduc de sus
Fiindcă m-atinge Mâna Ta, Iisus…

( vol.Ninsoare în august)

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Harfa/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 12 ianuarie 2022